haosul bine temperat
dându-se lui izvor
macină secunde
între două gânduri
Nămeți de lumină rece
în care plecare
ce nume va purta orașul
continentul părăsit?
Fericirea e o mască dezlipită.
la încheietura mâinii cătușa
mă leagă de ce nu pot stăpâni
Sudoarea are gustul zilei de ieri
îți fur cu gândul numele de zăpadă
Îmi dărui acum și aici
Lada de zestre cu clipele ce-mi mai rămân de trăit.
Print
Un om,un gand,o sensibilitate marcanta si un destin neiertator!De ce?
Pace sufletului lui Valentin Nicolau!