Nume: Buzoianu. Prenume: Cătălina. Cognomen: Berenger

Ca pe un film poliţist de box office, aşa am urmărit “Rinocerii” la Teatrul de Comedie. 100 de minute am stat cu sufletul la gură, aşteptând să văd până unde poate ajunge imaginaţia scenică a acestei fabuloase artiste al cărei nume este Cătălina Buzoianu. Cum poate, într-un registru recognoscibil, să inventeze mereu? Cum reuşeşte, fără vreun efort aparent, de fiecare dată să surprindă? Layout 1În primul rând frapează costumele. Pe care le-a realizat împreună cu echipa de scenografi – Cristi Marin, Gyongyi Balazs, Ioana Dumitriu, Elena Constantin: plastronul, apoi vesta care completează ţinuta pedantă a lui Jean, plastronul oarecum ciudat al Logicianului, centura lată a lui Daisy, “harnaşamentul” Băcanului etc., culminând cu ţinuta sofisticată a Doamnei Boeuf, în care, abia la o privire mai atentă ţi se dezvăluie, sub aparenţa unei pălării elegante, cornul rinocerului. Este primul contact, vizual, cu starea de rinocer în devenire. O paradigmă construită pe unul sau mai multe elemente comune fiecărui individ. Vă propun, ca gen proxim, paradigma de azi, de acum: prin cafenele, pe stradă, uitaţi-vă în jur!, întâlniţi bărbaţi (uşor) supraponderali, tunşi scurt, cu ceafă groasă, îmbrăcaţi “casual” şi cu accesorii “de firmă”. Au între 25 şi 45 de ani şi câte o Barbie, şi ea… accesorizată, pe care nu o prea poţi deosebi de suratele-i. Sunt noii rinoceri, dar care nu mai   fac turmă în numele unei ideologii. Pentru ei nu există puncte cardinale, nici zenit şi nici nadir. Fac turmă şi atât. Servind burta. Burta, centru al unui univers orizontal, bidimensional, despiritualizat şi desacralizat, animalic.

Excelenţa acestui demers teatral vine din luciditate, din lipsa de patimă cu care este tratată tema. Cătălina Buzoianu, cu o fantezie care se defineşte prin rigoare, nu actualizează acest text (valabil în orice moment al istoriei), ci îl lucrează în filigran, ca noi să ne putem apropia de el cu plăcere şi abia apoi să ne înspăimântăm spre a înţelege frica.

Regăsesc inconfundabilul touch al regizoarei în decupajul spaţiului de joc, al eclerajului, al mişcării scenice şi al coloanei sonore. Aşează în oglindă perechile Jean-Berenger şi Logicianul-Domnul Bătrân, într-un montaj paralel interferat, excelentă sursă pentru râs. Perfect cinematografic, aşa cum sunt decupate şi cadrele în care încă oamenii se înspăimântă au relenti la trecerea rinocerului/rinocerilor sau a turmei de rinoceri. Jocul se reinventează în biroul unde lucrează Berenger prin duelul dintre Botard şi Dudard, care va fi arbitrat de Domnul Papillon, şeful. Avem acum un foarte bun prilej să o cunoaştem şi pe Daisy, să aflăm de ce poartă, dintru început, semnul rinoceresc.

rinocerii1Există în spectacol şi un moment tandru şi ataşant, în care urâtul arată cu adevărat frumos: Doamna Boeuf  îşi recunoaşte, după muget, soţul. Şi îl urmează, devenindu-i asemenea. Iar pe noi ne emoţionează ritualul nupţial, în coregrafie de umbre chinezeşti, al celor două animale care devin, într-o clipă de iubire, graţioase. Semnul teatral cel mai puternic rămâne, pentru mine, metamorfoza lui Jean. Dacă Jean a purtat încă de la început (in)semnul rinoceresc, ei bine, acum şi-a lepădat pielea aparenţei. Este gol tocmai acum când se transformă sub ochii noştri, asistat de Berenger. La vedere. Jean ne arată că este rinocer în sinele său, adânc, dincolo de aparenţe, de pielea-ţinută de recunoaştere pentru reprezentanţii speciei.

<<Este foarte posibil ca “Rinocerii” – cocheta cu ideea Eugen Ionescu – să devină de neînţeles, sper, într-o lume în care oamenii vor fi lucizi, vor avea o personalitate liberă, o autonomie de gândire, fără să fie despărţiţi unii de alţii. În acel moment nu se va mai înţelege ce am vrut să spun. Sau se va încerca să mi se descifreze piesa ca pe un document revolut. Sper că aşa se va întămpla.>>  Nu, încă nu. Dar echipa de actori tineri, antrenată şi coordonată de Cătalina Buzoianu, ne ajută să urcăm măcar o treaptă de speranţă. Iată echipa: Alin State, Alexandra Fasola, Alexandru Zob, Daniel Haralambie, Alina Patilea. O menţiune cu totul specială Andreei Novac – pentru coregrafie şi mişcare scenică – şi actorilor Mirela Gorea, Marius Gâlea şi Filip Ristovski.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.