În mica sală a King’s Head Theatre, aflată deasupra unui bar din nordul Londrei, se repetă de zor la un spectacol care a atras din start atenţia oamenilor de teatru şi a spectatorilor care vor să vadă pe scenă şi altceva decât dramaturgie contemporană: prima montare a piesei „Constance”, de Oscar Wilde, descoperire recentă şi importantă pentru numeroşii admiratori ai scrierilor şi ai personalităţii tulburatului şi nefericitului rebel care a profesat toată viaţa „arta de dragul artei”.
Adam Spreadbury-Maher, directorul artistic al teatrului şi producătorul spectacolului, e conştient de interesul stârnit de această producţie şi de importanţa descoperirii, care are o istorie complicată. „Este vorba despre un text de Wilde aşa cum nu s-a mai văzut niciodată pe scenă”, a explicat el pentru cotidianul britanic „The Independent”, adăugând: „Este o piesă importantă, care trebuie inclusă în opera scriitorului”.
Relaţii domestice, sub lupă deformatoare
Piesa are în centru o intrigă amoroasă: William Daventry, un industriaş avut, căsătorit cu Constance, are o aventură cu soţia unuia dintre amicii pe care-i frecventează. Constance ignoră escapada, dar mai târziu îşi părăseşte soţul.
Specialiştii care au văzut piesa par a fi căzut de acord că ea are o componentă autobiografică importantă. În personajul Constance s-ar regăsi trăsături ale soţiei lui Oscar Wilde, pe care, întâmplător sau nu, o chema Constance. Ipoteza corespondenţei dintre personaj şi femeia care a existat în carne şi oase e susţinută de Franny Moyle, care tocmai a publicat o biografie a soţiei scriitorului („The Tragic and Scandalous Life of Mrs. Oscar Wilde”). „E foarte interesant”, a comentat autoarea, „că în piesă Constance se îndrăgosteşte de altcineva, că e împinsă s-o facă. Asta i s-a şi întâmplat în realitate lui Constance Wilde”.
„Constance” – istoria pe scurt
Textul pe care actorii îl repetă la teatrul londonez, premiera fiind anunţată pentru luma septembrie, este singura piesă scrisă de Oscar Wilde după ce a fost supus oprobriului public şi după vremea petrecută în închisoare, ispăşindu-şi condamnarea pentru „relaţii indecente cu persoane de sex masculin”. Se spune că autorul a început să lucreze la „Constance” în 1897, încredinţând „drepturi exclusive” anumitor persoane. Manuscrisul ar fi ajuns iniţial la Cora Brown Potter, o actriţă din America. După moartea acesteia, i-ar fi parvenit unui scriitor francez, Guillot de Saix. Acesta a tradus-o în franceză, împreună cu Henri de Briel, şi a publicat respectiva versiune într-o revistă literară în 1954, la peste jumătate de secol de la scrierea ei. Potrivit producătorului primului spectacol după „Constance”, la momentul respectiv Vyvyan Holland, fiul lui Oscar Wilde, ar fi recunoscut că este piesa tatălui său.
Criticul de teatru Charles Osborne a tradus înapoi în engleză versiunea franceză, drept pentru care unii specialişti în opera autorului au rezerve şi pun sub semnul întrebării autenticitatea scrierii, de vreme ce este vorba despre o formă care a parvenit printr-o traducere în limba în care a fost scrisă. Charles Osborne povesteşte că Henri de Briel a fost suspectat de colaborare cu nemţii în al Doilea Război Mondial şi că este probabil ca rezistenţa să fi distrus manuscrisul original al lui Oscar Wilde. John Stokes, editor al operei scriitorului şi profesor la Kings’s College din Londra, e convins că spectacolul pe care-l va putea vedea la toamnă are toate datele să fie unul fascinant, în mare parte datorită poveştii piesei pierdute şi regăsite. Pe de altă parte, ca expert, este precaut, după cum i-a declarat ziarului citat, cu privire la cuvintele propriu-zise din piesă, care sunt şi nu sunt ale autorului.
Print