Prezent la premiera mondială a spectacolului „Hoții de frumusețe”, în regia lui Chris Simion, scriitorul francez Pascal Bruckner, cunoscut în România și prin romanele, și prin eseurile sale, și-a dezvăluit încă o dată deschiderea față de lumea în care trăim, curiozitatea și plăcerea de a accepta diversitatea lumii. Și realitatea, și ficțiunea sunt în egală măsură prilej de meditație și de bucurie, spune Pascal Bruckner, convins fiind însă că artistul de azi nu mai poate sta în turnul de fildeș.
Frumusețea sau obsesia pentru frumusețea fizică, tema dominantă din romanul care i-a adus celebritatea acum mai bine de cincisprezece ani, sunt în ochii privitorului… Despre libertate și diversitate, despre artă și lectură, despre frumusețea pe care trebuie s-o descoperim am discutat cu Pascal Bruckner, cu care am realizat un scurt dialog.
Să începem cu începutul. Romanul Hoții de frumusețe v-a adus notorietate, în Franța și în Europa. Abia acum, după atâția ani, ați fost de acord să se producă un spectacol pornind de la el. V-ați temut că e posibil ca o creație scenică să-l priveze de unele nuanțe?
La început, am crezut că Hoții de frumusețe nu se poate adapta pentru scenă, însă, văzând spectacolul lui Chris, am rămas surprins și mi-am dat seama că se poate și, mai mult, că astfel e posibil să reliefezi alte dimensiuni ale romanului. Mi-au plăcut construcția personajelor, propunerea ca personajele Steiner, vârstnici în roman, să fie tineri în spectacol, deoarece ele absorb, de fapt, frumusețea, ceea ce devine vizibil pe scenă datorită tinereții interpreților. Mathilde, doctorița, acționează pe un singur plan în cartea mea, dar în spectacol nu este un personaj cu rol doar în poveste, ci unul care are ceva de spus prin cugetările împărtășite spectatorilor, astfel creându-se ritmurile și pauzele dinamice de care povestea are nevoie. Benjamin, bătrân în roman, este un rol ce-i revine unui actor în vârstă în spectacol, iar motivul îl înțelegem abia la sfârșit. E o opțiune regizorală minunată! Și îmi place și că Helene își păstrează și vitalitatea, și dramatismul.
Decorul 3D se schimbă la fiecare scenă și aduce pe scenă atmosfera din carte. Eu uitasem o mulțime de secvențe din roman și așa mi le-am adus aminte. Este un spectacol pe care sunt nerăbdător să-l revăd. Urmărindu-l, am avut o senzație ciudată, pentru că forma artistică nu mai era doar efectul energiei mele creatore.
Atunci, un astfel de spectacol poate pune în valoare calitățile romanului?
Eu m-am axat pe frumusețea fizică, obsesia societății în care trăim. Chris a mers mai în profunzime și a găsit un al doilea plan al textului, construind spectacolul pe ideea de frumusețe interioară, căci acestea este tema creației pe care a semnat-o. Dacă pierzi frumusețea interioară, nu-ți mai rămâne nimic.
Apropo, frecventați teatrul? Există un gen anume care vă atrage?
Bineînțeles. Ca artist, trebuie să știi ce fac colegii de breaslă. Merg la teatru ori de câte ori îmi permite timpul, îmi place teatrul și îmi place și să văd cât mai multe spectacole noi. În definitiv, această deschidere spre teatru m-a făcut să vin în România să-mi văd romanul adaptat pe scenă. Și, în definitiv, din același motiv am venit aici și acum paisprezece ani. Nu-mi pare rău deloc. Cunoscând-o pe Chris și implicându-mă puțin în teatrul din România, am devenit conștient de existența unei forme artistice pe care înainte nici măcar nu mi-o puteam imagina. Și, desigur, deschiderea față de teatrul pe care îl face Chris a însemnat ocazia de a vedea o mulțime de aspecte noi în cărțile mele, aspecte subliniate prin spectacolul de teatru.
De când ați publicat Hoții de frumusețe au trecut mai mult de cincisprezece ani. S-a schimbat lumea radical în acest interval?
Nu cred că s-a schimbat ceva radical, dar s-au întâmplat o groază de lucruri, bineînțeles, au fost războaie și violențe, iar noi trebuie să ne adaptăm. În cele din urmă, oamenii au aceleași emoții și aceleași sentimente, dragostea și frica rămân. S-a schimbat doar obiectul lor. Acum ne e frică de războaie, de exemplu, pe când în urmă cu un secol ne era frică de anumite boli etc.
Sunteți un scriitor care trăiește în cetate, nu în turnul de fildeș. Credeți că arta mai e o șansă pentru omul de azi?
Arta a fost o șansă pentru om întotdeauna, nu numai astăzi. Încă ne putem salva prin artă și, dacă suntem deschiși, putem deveni mai toleranți și mai pregătiți să acceptăm diversitatea lumii noastre. Acum nu se mai poate trăi în turnul de fildeș, artistul trebuie să fie conștient de lumea din jur și să o poată reflecta în artă. Chiar dacă poate părea un basm care se transformă în thriller, în Hoții de frumusețe abordam un subiect de mare actualitate: dorința obsesivă în societatea contemporană de a rămâne tineri și frumoși. Nu spun că e o noutate, însă acum această dorință a ajuns la un nivel absolut nou.
Dacă v-aș ruga să-mi mărturisiți în ce fel este prezentă frumusețea în viața dvs., ce mi-ați spune?
Pentru mine, frumusețea este șansa de a trăi din plin fiecare zi, de a mă bucura de călătorii, de a sta cu fiica mea, de a termina de scris o carte.
Ce anume din identitatea dvs. transpare în Hoții de frumusețe și cum v-ați schimbat de când ați scris romanul?
Atunci eram uimit de mulțimea de oameni pe care-i vedeam în jurul meu. Eram fascinat de chipurile frumoase, era ca o minune care se întâmplă în fața ochilor mei și mie îmi place să caut ce se ascunde dincolo de frumusețe. Cred și acum că suntem înconjurați de mulți oameni frumoși, iar pentru mine a fi frumos nu înseamnă neapărat a fi o coajă goală. Așa că eram convins și încă sunt că trebuie să căutăm frumusețea în toate lucrurile din viața noastră: în oameni, în natură, în arhitectură etc.
Cărțile dvs. sunt cunoscute cititorilor din România și din Europa în general. Oare asta vă face să vă simțiți mai responsabil pentru ce scrieți? Și, apropo, scrieți pentru o anumită categorie de cititori?
Da, mă simt responsabil când știu că ceea ce scriu poate exercita o influență bună sau rea asupra oamenilor. Însă e valabil pentru eseuri, fiindcă literatura de ficțiune trebuie să fie liberă de orice gen de constrângere. Ca și frumusețea, literatura nu trebuie plasată în categorii stricte și mai ales nu în categorii de natură morală. Cred sau cel puțin sper că arta nu mai trebuie să devină un pretext pentru diverse spectacole sociale sau politice.
Cât despre categoriile de cititori, pot spune că, din punctul meu de vedere, cititorul ideal este cel care-și poate lăsa imaginația să zburde liberă. Și, cel mai important, sper că atunci când îmi citesc cărțile oamenii simt că uneori realitatea are nuanțe și culori ascunse, că uneori există mai mult decât ce se zărește la prima vedere.
Ce părere aveți despre răspândirea ebookurilor? Aduce ea o schimbare substanțială a lecturii?
Aud o groază de oameni îngrijorați că vor muri cărțile tipărite, dar mie mi se pare o exagerare. Vremurile pe care le trăim cer noi mijloace de exprimare și în literatură și se pare că ebookurile sunt un astfel de mijloc. Ar trebui să luăm ce e bun la cartea electronică, adică accesul rapid la orice tip de scriere, oriunde.
Trăim într-o lume rapidă și grăbită. Credeți c-ar trebui să încetinim un pic ritmul?
Nu, eu cred că fiecare societate, în fiecare epocă, are propriul ei fel de a se adapta. Așa că, dacă noi ne mișcăm repede înseamnă că acesta este ritmul potrivit pentru noi. Eu însumi simt câteodată că timpul zboară pe lângă mine și că ritmul meu interior nu e compatibil cu cel exterior – se întâmplă când sunt absorbit de scris. Dar, când termin de scris, chiar îmi place să mă adaptez la rimul acela. Să nu uităm că lumea noastră rapidă are părțile ei bune – posibilitatea de a călători foarte repede, accesul la informație… Și, dacă nu-ți place ce vezi în jur, nimeni nu te oprește s-o iei mai încet. La urma urmei, frumusețea acestei lumi este că oferă atât de multe posibilități.
Ne-ați putea povesti ce vi s-a întâmplat frumos în ultima vreme și a provocat o schimbare lăuntrică?
N-aș zice că există un lucru frumos care m-a schimbat. Prefer să văd frumusețea în viața de zi cu zi și să mă bucur de ea. Pentru mine, viitorul, această necunoscută, e cea mai frumoasă provocare.
Print