Primăvara, de Nichita Stănescu

Primejdii dulci alcătuind sub gene,

mi te iveşti istovitor de dulce

cu sânii bulbucaţi zvâcnind să culce

pe ei sărutul lutului, alene.

 

Te stingi încet din mine, iară

sub piept loveşte-n căldărim o minge

şi ziua pe trotuare se prelinge,

lăsând în urmă-i iz de primăvară.

 

Alături de mocirlele uscate

ies pomii toţi cu trunchiurile-n floare

Hei… zi cu soare-n zare, spune-mi oare

cam câte fete-s astăzi deflorate?

 

Un orizont pierdut, cu buze roşii

sărută-n creştet noaptea pe hotare

Cocoarele revin din depărtare

şi mor în primăvară ofticoşii…

 

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.