Mă aflu — unde?
Nici un zid cu sârma ghimpată, nici un mirador.
Sunt singur în
Tine,
Doamne, ca-ntr-un vast ospiciu: înnebunit de cele nevăzute, supravegheat de-un ochi fără pupilă.
Sunt sigur ca exist?
Mai am vreun nume?
Apun în mine împărații lumii,
iar eu le împrumut pe rând sicriul?
De ce-mi smulg, seara, corpul, ca pe-o bilă
de osândit, și-o leg de glezna celui
ce-mi satisface poftele? iau lecții
de limba păsărilor?
Umblu gol pe
un astru mort din coada păuniței?
Bazinu-n care-not e fără apă, dar spumegă de har
Ah, cum mă strânge iubirea
Ta, — cămașa mea de forță!
Print