Hai, vino!…
Vino mai curând, să vezi
Minunea-n care numai tu nu crezi,
Să vezi cum cerul vesel se coboară
Şi muntele-ncruntat cum se ridică,
Să prindă cea din urmă zi de vară
Cu cel din urmă zbor de rândunică…
Hai, vino!…
Vino mai curând, s-asculţi
Nemulţumirea celor mici şi mulţi,
Că vara n-a ţinut decât trei luni,
Şi-n viaţa unui an trei luni nu sunt
Decât exact trei străchini de pământ
Cu hrană pentru nouă guri de căpcăuni!…
Hai, vino!…
Vino mai curând, să-nveţi
Secretul
măscăricilor-poeţi…
Să-nveţi să mori când nu ştii să trăieşti
Şi să trăieşti abia după ce mori,
Iar după moartea ta să te-ntregeşti
Cu restul celorlalţi nemuritori!…
Hai, vino!…
Vino mai curând, să simţi
Cum sună-o ploaie de monezi cu zimţi
În punga goală-a unui biet ateu…
Şi, travestit în cel ce-ai vrut să fii,
Să-l poţi cinsti, cu-o halbă, pe bunul Dumnezeu!…
Hai, vino!…
Vino mai curând…
Nu vii?…
Print