Azi, la Ministerul Culturii, război în toată regula, declarat și asumat. La început de 2016, problema la ordinea zilei se dovedește a fi modificarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 189/2008 privind managementul instituţiilor publice de cultură. Mărul discordiei – de fapt sunt mai multe mere de data asta – îl reprezintă propunerea de a modifica acel articol care prevede că la concursurile de manager au acces doar cei cu diplomă de licență în domeniul de activitate al instituției.
Cel de-al doilea măr al discordiei, pe înțelesul tuturor, este modificarea articolului care îi dă voie managerului să rămână pe post, în urma evaluării finale, în cazul în care nota îi permite și să nu se mai organizeze concurs pe acel post. Potrivit noii propuneri, concursul ar trebui să se organizeze indiferent de nota obținută de manager la evaluare. Iar cel de-al treilea măr al discordiei este ridicarea notei de „promovare” de la 7 la 8.
Problemele teatrului românesc la acest moment sunt multe și extrem de dureroase, în condițiile în care peste 4000 de actori tineri n-au unde să joace. În ultimii ani am scris de nenumărate ori despre această situație care naște multe alte probleme, iar cea mai importantă dintre ele, care se conturează din ce în ce mai puternic, este un conflict între generații care depășește limitele obișnuite. Am spus-o și cu alte ocazii și o repet: da, noua generație de actori este valoroasă și nu e cu nimic mai prejos decât celebra și mult clamata „generație de aur”. Și da, ca să ajungă să se formeze și să arate ce poate, are nevoie de contexte concrete. Însă ceea ce pare să se acutizeze în acest nou context socio-politic – post-Colectiv – este un conflict absolut distructiv, în care, în loc să se îndrepte ceea ce e de îndreptat, la umbra unei așa-zise corectitudini mult trâmbițate, se creează în fapt false conflicte, în care mulți sunt atrași și folosiți ca „soldați-carne de tun”. Și, deși cred cu convingere că multe lucruri trebuie schimbate, e evident că în România de azi și în special în teatrul nostru cel de toate zilele există niște veșnici artizani ai scandalului, care nu scapă niciun prilej să facă valuri… întotdeauna în folos personal și întotdeauna mergând încotro bate vântul și e suficient să li se urmărească traseul profesional. E vorba în aceeași măsură despre actori, regizori, critici.
Este și cazul grabei cu care a fost aruncată în joc această modificare a mai sus numitei Ordonanțe de Urgență. Nu că n-ar fi nevoie de schimbări, dar ele nu trebuie făcute pe genunchi și să vizeze doar interese personale ale unora sau ale altora. La întâlnirea care a avut loc astăzi la Ministerul Culturii, ministrul Vlad Alexandrescu a expus motivele pentru care vrea modificările, spunând totuși în final că „dacă nu vreți, nu se va face”…
N-am să intru în detaliile celor dezbătute azi la minister, am să spun doar că e evident că în acest moment respectiva Ordonanță este folosită ca o armă de luptă între două generații care, totuși, pot coexista. Nici tinerețea biologică și nici vârsta înaintată nu sunt criterii în sine, deși sunt aruncate în război ca și cum ar fi. De fapt, spectacolul e chiar trist.
„Pentru această ordonanță sunt pe picior de război cu dvs”, i-a spus Ion Caramitru azi lui Vlad Alexandrescu, susținând punctul de vedere a 18 instituții. Am să redau o parte din intervenția lui Ion Caramitru, pentru colorarea atmosferei și ca o posibilă bază de discuție, după ce punctul lui de vedere și al UNITER a fost publicat pe site-ul instituției și poate fi consultat aici: http://media.dcnews.ro/other/201601/adresa_uniter_mc_77822300.pdf
„Sunt purtătorul de cuvânt a 18 teatre, a 18 manageri de teatru din țară. De ce spun că abrogarea articolului 43 nu este altceva decât primul și importantul pas de a nivela, de a deschide din nou câmpul instituțiilor de cultură? Pentru că el se cumulează și cu modificarea notei 7 în nota 8 la evaluare. E mult mai ușor pentru o comisie bine preparată în laboratoarele ministerului să poată deprecia munca… E mai ușor să spui a fost bun, dar nu destul de bun și să-i dăm 7,99 decât 6,99. Ar trebui regândit care sunt criteriile juriilor care apreciază. Am fost și eu în situația de a fi depreciat de un juriu care n-avea calificarea să mă judece pe mine. Nu poate veni un fost student de-al meu să mă jurizeze… Această ordonanță n-are niciun rost, este o încercare de a introduce prin forță o schimbare la nivelul managementului. Există un sistem de apreciere sută la sută valabil pentru felul cum managerii lucrează. Nu puteți spune că nota 10 nu înseamnă nimic și că duce la un alt concurs. E un fariseism că cel care a avut nota 10 este privilegiat. Înseamnă că, deși a avut nota 10 la evaluare, totuși el e nevoit să dea din nou concursul.
Dumneavoastră ați spus că acest guvern a fost adus de stradă și serviți strada. Eu aș vrea să vă spun că sunteți ministrul culturii, nu ministrul străzii. Deși ceea ce se întâmplă în stradă este extrem de important și chiar eu am venit din stradă. Nu puteți să veniți la TNB și să-mi spuneți că veți dispune cedarea unei săli a TNB către o altă instituție, să faceți ce a făcut Ceaușescu cu Teatrul de Operetă, care 24 de ani a ocupat un spațiu vital al TNB. Văd că ați recunoscut acum că Teatrul Național face pentru tineri ceva. Fac de când exist… În TNB, care are 70 de actori angajați, lucrează 236 de actori tineri, din sistemul așa-zis independent. Este o falsă iluzie, a fi independent înseamnă a refuza categoric să lucrezi în instituțiile publice, a vrea să-ți faci viața departe de instituțiile bugetare. Dar toți acești tineri care-și spun independenți participă la audiții sau la concursuri pentru roluri în teatrele de stat. Ei nu sunt independenți, sunt șomeri. Sunt 4000 de astfel de „independenți”. Sistemul ăsta va crea o presiune tot mai mare. Ar trebui ca de la momentul zero să nu se mai încheie contracte pe termen nedeterminat, în așa fel încât toți cei care au astfel de contracte să le tremine până ies la pensie, dar să întredeschidem ușa pentru un sistem concurențial.”
Print
Pentru a intelege “primul mar al discordiei “in acordarea functiei de manager al unei institutii culturale trebuie inteles foarte bine care sunt liniile trasate de Ministerul Culturii pentru aceasta figura profesionala.Care sunt atributiile unui manager?Numai cand acestea sunt bine intelese este clar daca un manager poate fi nominalizat prin concurs si aleasa numai o persoana cu licenta din domeniul de activitate al institutiei.
Ceea ce vreau sa spun este ca un artist de prestigiu sau un tanar artist foarte talentat care trebuie sa recite mai in toate serile si sa se pregateasca non-stop, ii va fi greu sa se ocupe si de partea birocratica a unei institutii.Ori esti dedicat artei teatrale ori esti manager.Sunt doua lucruri cu complexitati diferite si care necesita timp dedicat diferit.
In ceea ce priveste al doilea si implicit al treilea mar al discordiei sunt complet de acord cu afirmatiile D.lui Caramitru.Cine judeca pe cine?Ce pregatire are cel din comisie sa spuna tu esti bun si tu nu?Ridicarea stafetei de evaluare de la 7 la 8 in acest caz, nu spune nimic daca nu se cunosc criteriile acestor comisii de evaluare.
Printre criteriile de baza ar trebui sa stea talentul,dar repet, unul este talentul managerial altul este talentul artistic de pe scena.Eu asa gandesc.
Faza cu “nu poate sa ma evalueze un fost student de al meu” spune totul despre Caramitru…adicatelea, daca e vreunul mai tanar in comisie, nu o sa spuna despre “MINE” daca sunt bun sau nu de manager..Discursul acestui om este extrem de ambiguu in fiecare afirmatie, intr-un fel aduce a santaj…se foloseste de tinerii care lucreaza in TNB si pe care nu i plateste, nu i a platit nici pe cei care jucau la tineri ma refer, in prostia aia grandioasa pe care a facut o din nou cu amicul Petrica Ionescu, asa zisul “Vis al unei nopti de vara”.Iar finalul culmra ambiguitatilor nu “ar trebui”sa se incheie perioada contractelor pe perioada nedet.”dle.Caramitru, este “imperios necesar” acest lucru, e o prioritate, asa se formuleaza.Parerea mea din ce am citit aici e ca dl.Caramitru a fost la ministerul culturii ca sa si apere postul si atat si sa foloseasca in folosul dansului gogomania cu Tnb ul care ajuta tinerii e.t.c
Dle Vlad, daca 45 de ani de maiestuoasa cariera teatrala a Dlui Caramitru in roluri de o complexitate majora nu va conving de profesionalitatea artistului Ion Caramitru, cred ca Dvs aveti serioase lacune in valorizarea persoanele.Va invit respectuos,cel putin sa va uitati in Wikikedia daca nu-l cunosteti pe Dnul Caramitru si sper ca puteti intelege ceea ce inseamna acest om pentru teatrul romanesc.Eu din fericire am avut prilejul din anii 1980 sa il vad pe scena si va asigur ca nimeni(si subliniez nimeni) astazi dintre cei tineri nu ii poate da lectie de ceea ce inseamna arta teatrala.Este o pozitie pe care si-a dobandit-o prin munca si daruire ,iar acum il supunem comisiei formate din fostii sai studenti.Este o ineptie totala. Din pacate pozitia de manager al unei institutii culturale nu este un “joc usor” si pe care oricine si-l poate asuma.Afirmati lucruri inspaimantatoare de dansul si care nu cred ca le merita.
dna Violeta, in primul rand, nu toti oamenii de teatru su7b 50 de ani, unii dintre ei extrem de de valorosi sunt ”fostii studenti”ai dlui caramitru, de fapt dl.caramitru nu a avut niciodata studenti…Unul dintre motive fiind faptul ca nu este capabil de generozitate, nici macar ca si pedagog…Da, un actor care a facut cateva roluri mari inainte de 89 iar acum regizeaza si bantuie Romania cu spectacole carora breasla le spune suse (vezi “Dineu cu prosti” e.t.c-cu peste 100 ron biletul)Si da….promit ca il voi cauta pe dl.caramitru pe “Wikikedia….”, imi spuneti va rog dvs.la ce pagina il gasesc…? multumesc…!Cat despre lucruri “inspaimantoare”pregatiti-va pentru momentul in care o institutie ca DNA ul va face o vizita la TNB asa cum s-a intamplat la Opera Nationala si in acel moment fiti gata sa va “inspaimantati…”
Un Boroghină, un Caramitru, ca directori, nu găseşti pe toate drumurile, de aceea, zic eu, e greu să-i înlocuieşti, cu condiţia ca aceştia să fi făcut politica teatrului pe care îl conduc, nu a lor pentru ei. Talentul şi experienţa nu pot fi înfrânte nici cu 10.000 de doctorate sau masterate. lstoria Teatrului Românesc e plină cu venerabili!
Tineretul care aşteaptă să intre în teatru trebuie să înţeleagă că meseria se învaţă pe „scândură”, alături de „doamnele şi domnii” scenei pe care o slujesc, nu la şcoala tip Bolognia, păguboasă, după opinia mea, în Institutele de Artă.
Pentru ce era nevoie de 4000 de actori? Cum îi împarţi la cele 40 de teatre? Pentru ce sunt necesare atâtea şcoli de teatru?
4.000 de tineri actori aflaţi în afara teatrelor este o crimă! Iar crima nu constă numai în faptul ca mulţi dintre ei nu au cu ce trăi, ci în durerea visului neîmplinit, acela de a fi artist pe scenă! Iar „criminali” sunt cei care au aruncat bani pe „şcolile” acreditate să scoată actori pe bandă rulantă, şcoli care, în unele cazuri, au avut mai multe locuri la admitere, decât candidaţi înscrişi.
Iar odată intraţi, sunt victime ale altor „criminali”: dascălii de la care aşteaptă să le dea cheia succesului , ei înşişi victime ale dascălilor lor, un lanţ scârbos al învăţământului teatral, sunt amatori de primă mărime. Mulţi dintre dascăli, cu vârste apropiate de cele ale studenţilor lor, n-au urcat nici măcar odată pe scena unui teatru profesionist.
Eu nu cred că există vreun tânăr actor care să vrea să-i ia locul pe scenă lui Caramitru! Biologic este imposibil!
Domnul Ministru al Culturii, băiat fin, i-a fost jenă să vorbească de jaful din teatre făcut în marea majoritate de cei care îl conduc. Conflictele de interese abundă peste tot. Ticăloşii de genul directorul adjunct îl angajează pe managerul general (regizor de meserie) să monteze în propriul teatru pe bani grei, a ajuns floare la ureche, o bagatelă! Invitaţiile pe care şi le fac unii altora (managerii între ei): vi tu la mine ca să vin şi eu la tine, e la modă. Ba, mai există nemernicii de tipul: pui piesa la mine în teatru, dar semnez eu (managerul general) adaptarea, ilustraţia muzicală şi partea de coregrafie dacă e necesară, şi este! Măgărie, mai zic unii, e că sau format cooperative de lucru în care managerii lucrează mai tot timpul cu aceiaşi actori, cu aceiaşi regizori, cu aceiaşi scenografi şi că ar cam face fifty- fifty, dar eu nu cred aşa ceva!
Şi atunci unde să vină aceşti 4000 de actori şi pentru ce, în teatre împietrite în rele?
Ceva trebuie făcut domnule Ministru, şi aţi început bine!
Dl.Caramitru a inceput multe dl.Dellakeza dar nu a sfarsit si urmarit decat scopurile care il priveau personal.Nu se va intampla nimic din ce va doriti,in viit.apropiat,stati linistit.Dl.Caramitru va spune ca a incercat,ca n are ce face,ca asta i legea cum a facut de obicei.Ceausescu a construit si el “a facut si capte bune”genul acesta de argument l am auzit de mii de ori.Iar comparatia cu dl.Boroghina ca manager este completamente fortata.Dl.Boroghina este managerul Danaidelor,Phedrei,Titus Andronicus in timp ce dl.Caramitru se poate lauda cu “marile spectacole”Burghezul gentilom,Visul unei nopti de vara” in regia lui Petrica Ionescu sau Insirte margarite a lui Puric, esecuri lamentabile si costisitoare evident din bugetul culturii.