La Teatrul Rive Gauche de la Paris se joacă până în 15 martie „L’Élixir d’amour”, montare a romanului omonim de Éric-Emmanuel Schmitt, în care rolul principal masculin este interpretat de însuși cunoscutul prozator.
După un tragic început de an, Orașul Luminilor se întoarce la viață, reintrând în ritmul alert al unei metropole în care iubitorii de artă și amatorii de teatru nu prea au cum să se plictisească. Evenimentele se țin lanț, artișii lucrează și instituțiile de cultură la fel. Teatrul începe să-și expună noutățile, iar spectatorii au, ca întotdeauna, de unde alege.
În acest context, Teatrul Rive Gauche face o propunere salutată de întreaga presă franceză pentru ineditul ei: prezența pe scenă a scriitorului Éric-Emmanuel Schmitt, actor într-un spectacol montat după recentul său roman epistolar „L’Élixir d’amour”. Cunoscut în lumea întreagă pentru volume ca „Oscar și Tanti Roz”, „Viața mea cu Mozart”, „Milarepa” sau „Domnul Ibrahim și florile din Coran”, publicate și în România, scriitorul născut la Lyon în 1960 a pornit acum într-o altă aventură: teatrul. Și ecourile de presă arată că experimentul este de bun augur și pentru producători, și pentru public.
Spectacol în două personaje, „L’Élixir d’amour” aduce în scenă o poveste care se spune într-o oră și jumătate, o poveste despre dragoste, frumusețe și suferință, în care spectatorii îl pot vedea pe Éric-Emmanuel Schmitt punând în lumină o altă latură a identității sale artistice. Regizorul Steve Suissa l-a distribuit în rolul psihanalistului Adam, văzut la ani după despărțirea de o avocată cu care schimbă emailuri, rememorând o iubire și concentrându-se asupra unui peisaj interior pe care scenografia semnată se Stéfanie Jarre îl sugerează rafinat, în stil minimalist. Louise, care locuiește la Montreal, îi cere lui Adam, care trăiește la Paris, să caute în bibliotecă o carte la care ea ține în mod special: o ediție rară, frumos dar din partea tatălui, a volumului „Legături primejdioase” de Choderlos de Laclos. În jurul celebrei cărți se țese, intertextual, relația dintre protagoniști.
Între rânduri scrise într-un email sau într-un SMS și voci ce se materializează pe scenă într-un spectacol în care dansatoarea și coregrafa Marie-Claude Pietragalla o întruchipează pe Louise, care corespondează cu fostul iubit, comunicarea dintre cele două personaje abolește distanța dintre două orașe și dintre două suflete. Schimbul de replici dintre cei doi parteneriu nu este nicio clipă însoțit de un schimb de priviri – comunicarea e artificială și anevoioasă, rămânând la suprafața cuvintelor și a inimilor, într-o lume a suprafețelor. „Prezență solară, cu o nuanță de maliție manipulatoare și tandrețe”, așa cum îl descrie „Le Figaro”, Éric-Emmanuel Schmitt își experimentează pe scenă cuvintele scrise în volumele sale vândute în toate lumea și traduse în zeci de limbi. O face alături de o parteneră care nu e, nici ea, actriță și cu care împarte o scenă pe care mișcările sufletești prind contur grație îndrăznelii cu măsură a regizorului și, desigur, propriei disponibilități de a intra într-un joc al expunerii directe în fața spectatorilor. „Scriind acest roman epistolar, lucrând doar cu vocile protagoniștilor, aveam impresia că scriu un roman teatral. Acum, adaptându-l pentru scenă, am avut sentimentul că fac un teatru romanesc. Două ființe de carne aprofundate de mesajele introspective pe care și le trimit. Ele scriu, vorbesc, se ascultă, tac, se studiază. Locuiesc departa una de cealaltă, dar miracolul scenei le arată aici, în fața noastră, uneori copleșite de singurătate, iar apoi iubite și deschise spre ființa iubită”, a explicat Éric-Emmanuel Schmitt, filosoful care s-a făcut scriitor, și încă unul de succes, și acum actor de câteva săptămâni. Se pare că tot de succes.
Print