În rubrica „Teatrul în cioburi de memorie” veți descoperi fotografii cu mari actori și mari regizori, împreună cu o scurtă poveste. Astăzi, spectacolul „Sonetele lui Shakespeare”, regizat de Robert Wilson.
Pe 12 aprilie 2009 a avut loc la Berlin premiera cu „Sonetele lui Shakespeare” la Berliner Ensemble, care avea să se joace pe nenumărate scene ale lumii. Evenimentul a urmărit să marcheze trecerea a patru sute de ani de la publicarea poeziei Marelui Will.
Din cele 25 de sonete alese de celebrul regizor american s-a construit un discurs artistic de o pregnantă originalitate, în care un rol important îi revine muzicii compuse de Rufus Wainwright, în care minnesang-ul medieval se întâlnește cu rockul, popul sau ritmurile de cabaret. Dramaturgul Jutta Ferbers a organizat textul operând necesare adaptări pentru scenă, iar regizorul a preluat, după cum el însuși a explicat, convențiile de gen subversive din cele 154 de sonete shakespeariene, păstrând și chiar accentuând aceeași mișcare fluidă între obiecte masculine și feminine ale dorinței.
Enigmatica Doamnă Brună, regina Elisabeta, Cupidon, bufonul și Shakespeare însuși apar pe scenă, regizorul mizând, ca de atâtea alte ori, pe ambiguitatea și plurisemenatismul rezultate (și) din precizia interpretării. Invitând spectatorii într-o suprarealistă călătorie dincolo de timp, regizorul Robert Wilson realiza un hibrid ca o esență tare și, indirect, o lecție despre cum orice se poate transforma în teatru. Inge Keller, Jürgen Holtz, Traute Hoess and Sylvie Rohrer și toată trupa de la Berliner Ensemble făcea parte dintr-o aventură fără sfârșit, dintr-un vis fără sfârșit, învăluit într-o ironie care nu părăsea scena nicio sclipă.
La șapte ani de la premieră, spectacolul se joacă în continuare cu mare succes, fiind deja un clasic al contemporaneității, prezentat la o mulțime de festivaluri de teatru și de artă din lumea întreagă.
Print