Teatrul de Artă este una dintre instituțiile de spectacol tinere în peisajul teatral din București – a împlinit un an în decembrie. Situat undeva în apropiere de intersecția Calea Moșilor cu Bulevardul Carol I, pe strada Sf. Ștefan, lângă celebra stradă a Plantelor, Teatrul de Artă te așteaptă cu o sală de-a dreptul ofertantă, nici prea mare, nici prea mică, care permite diverse tipuri de spectacol.
Când a împlinit un an, Teatrul de Artă a anunțat o premieră inedită, în sensul că regia spectacolului e semnată de Alexandru Maftei, cunoscut ca regizor al filmelor „Domnişoara Christina” şi „Bună, ce faci?”, care a debutat, astfel, în teatru cu „6 din 49”, de Spiró Győrgy.
Un spectacol în două personaje, cu Dana Voicu și Liviu Cheloiu în cele două roluri, „6 din 49” este o producție tipică teatrelor independente, ușor de realizat într-o sală mică și care are toate datele să placă publicului. Un text bine scris, cu replici vii și pline de umor, „6 din 49” propune o poveste pe cât de spumoasă, pe atât de incredibilă. Un bărbat câștigă la loto 10 milioane de euro. Vine acasă, în casa lor săracă, de familie de condiție submedie, și-i spune soției că au scăpat de sărăcie. Ce se întâmplă în următoarea oră de spectacol este, până la un punct, ușor de bănuit. Emoții, vise, planuri, puțin sex, câteva certuri, discuții, discuții și iar discuții, toate scoțând la iveală micile și marile drame din familie, o familie mai mult decât banală, cu doi copii adolescenți, cu o existență modestă, cu datorii, frustrări și multe vise spulberate.
Între primul moment, când el – Liviu Cheloiu – intră în scenă strângând cu disperare la piept o geantă ponosită și ultima scenă, când fețele celor doi sunt luminate doar de sclipirea rapidă a flăcărilor, se întinde însă, ca o pânză uriașă de păianjen, o plasă de relații psihologice pe cât de simple la prima vedere, pe atât de complicate, dacă sunt privite în legătură cu nivelul întregii societăți. Acesta este și punctul câștigător al montării lui Alexandru Maftei, pentru că surprinde subtilele relații pe care puterea obișnuinței le țese între oameni. La prima vedere, o comedie simplă, ușor de digerat și bine jucată, „6 din 49” se ridică, totuși, ceva mai sus, prin faptul că deschide o interesantă discuție despre psihologia maselor, pornind de la o situație simplă de viață: omul așezat față în față cu promisiunea bogăției.
Decorul este sumar, aproape improvizat, un interior de casă de țară sărăcăcioasă, cu fereastră simplă cu stinghii de lemn și mere roșii pe pervaz, cu un fel de dulap-galantar pe care stau îngrămădite obiecte urâte, pahare desperecheate și cutii vechi – una dintre ele, cutia de cacao, va fi depozitara prețiosului bilet de loterie –, cu o masă simplă la care ea toacă varză și curăță cartofi într-o găleată, cu un fel de carpetă ponosită pusă pe peretele în spatele căruia e dormitorul, unde se întâmplă sugerata scena de sex, care are meritul că nu e deloc sexy… Dana Voicu și Liviu Cheloiu interpretează cele două personaje în cheie frust-realistă, cu câteva momente în care regia îi face să alunece – de dragul spectacolului – în parodie… Bine asumate, ba aș spune chiar că fiecare dintre cei doi plusează un pic prea mult în această asumare, rolurile sunt colorate și au farmec. El, trecând de la spaima proaspăt-îmbogățitului, care vine acasă cu trenul mărfar și sare din vagon când încetinește, ca să economisească banii de bilet de autobuz, la euforia bărbatului care se vede stăpân pe palate. Ea, trecând de la neîncredere la bucuria că-și va putea schimba perdelele… și până la disperare. De ce disperare? Tocmai aici se ascunde mecanismul fin pe care mizează spectacolul, care surprinde pe de o parte, psihologia omului simplu, cu gândul la bogățiile bogătașilor pe care-i vede la televizor, cu toată naivitatea aferentă, și pe de altă parte, acea capacitate inerțială specifică ființei umane, despre care scria Dino Buzzati în „Deșertul tătarilor”. Omul visează schimbarea, dar n-o dorește cu adevărat…
Plusând în detalii specifice, uneori până la limita la care riscau să-și piardă veridicitatea, de genul cordonul halatului legat strâmb și sus, în așa fel încât să-i scoată lui în evidență burta sau ciorapii rupți fost-sexy, sub care ea ascunde un pistol închipuit, dar concret – toate, cum spuneam, de dragul showului – diminuează, deși nu semnificativ, din substanța serioasă a poveștii, în care se află sâmburele unui mic manifest social. Sau o mică scenă de psihanaliză a maselor… Tot ce a rămas ascuns ani întregi, trăsături de caracter niciodată dezvăluite, reproșuri înghițite luni la rând, gânduri ascunse, dorințe reprimate, toate ies la iveală într-o oră de amenițare a fericirii. O fericire care ar schimba totul. Și spaima de schimbare e mai puternică decât amenințarea fericirii.
Teatrul de Artă, București
„6 din 49”, de Spiró Győrgy
Regia: Alexandru Maftei
Distribuția: Dana Voicu și Liviu Cheloiu
Foto Teatrul de Artă
Print