Revista Yorick vă propune o rubrică realizată de scenografa Adriana Grand, care ne oferă în fiecare săptămână o imagine din spectacolul străzii și nu numai.
Primul ciclu intitulat „Costume pentru teatrul străzii” continuă cu „Sunt trist…”.
Cu acest prilej, va invităm la un concurs inedit. Scrieți un comentariu în care imaginați o scurtă poveste pornind de la imaginile pe care vi le propunem (și trimiteți-o la adresa monica.andronescu@nemira.ro), iar cea mai frumoasă dintre ele va fi premiată la sfârșitul fiecărei luni cu o carte din colecția Yorick a Editurii Nemira. Patru fotografii pe lună, patru povești… o carte!
Tragedia Nasului pierdut si regasit sau descoperirea tarzie a teatrului absurdului in universul gogolian
Ne aflam in plina iarna petersburgheza cu vifornita cumplita afara, intr-o dimineata teribila in Ulita Voznesenskij, in casa modesta a barbierului Ivan Iakovlevici si a consoartei acestuia Praskovia.Pe foc se afla nelipsitul samovar cu ceai iar din cuptorul aprins iese un miros ametitor de paine calda , care il trezesc si il ridica in capul oaselor pe Ivan.Se imbraca in graba cu o camasa alba si o pereche de pantaloni de tafta neagra , ii spune nevestei sale ca in dimineata aceasta tare ar manca cateva franzelute calde cu ceva cepsoare.Praskovia se uita la el cu lehamite si ii intinde plina de sictir pe masa o franzeluta,un cutit ,sare si cateva cepsoare.
Cum a taiat in doua painisoara a vazut spre marea sa uimire ca in mijloc nu intra cutitul,era ceva tare si albicios.A scobit cu cutitul incetisor,a varat degetul in miezul franzelutei si a ramas ingrozit cand a scos afara nici mai mult nici mai putin decat un nas.Da domnilor ,un nas,si nu orice nas ,un nas adevarat si destul de cunoscut in oras.Praskovia iritata peste masura incepe sa tipe la el:”Cui i-ai taiat nasul bestie?Betivule ordinar ,nemernicule mi-au mai spus mie si alti clienti ai tai ca in timp ce ii barbieresti le zgaltai asa de tare nasurile ca abia se mai tin.Am sa te denunt la politie stirpitura ordinara.Te gandesti numai la crapelnita si sa iti iasa banul ,lasa ca te bag la puscarie de data aceasta sa iti putrezeasca oasele acolo trogloditule!”
Ivan se uita la ea mai mult mort decat viu si spune ca nasul ii apatine lui Kovaliev, maior si asesor la colegiu ,persoana importanta in oras ,in plina cariera si pe listele cu consilieri ministeriali propusi de guvern.Se gandeste ca ar fi mai bine sa bage nasul intr-o batista si sa il arunce asa “en passant”intr-un rau.La cele auzite Praskovia sare ca arsa si ii spune:”Nici sa nu aud dobitocule ,sa iesi din casa tu si cu nasul care l-ai taiat si sa te duci in lumea larga.Afara,afara cu tine si cu el si sa va duce-ti unde stiti, ca eu nu vreau sa intru in belele pentru asa ceva!Sa nu ramana urma de voi pe aici”
Ivan iese afara in fata frizeriei sale ,trist si impietrit de o asemenea nenorocire isi spune:”Dracu stie cum s-a intamplat,nici baut nu eram macar, nu pricep nimic iar acum ce sa fac sa ma duc la asesor sa ii spun:stiti Domnule din greseala v-am taiat nasul dar putem sa il recuperam si cu ajutorul chirurgului sa il lipim la loc!”
Noi toti cu siguranta ne intrebam:cum se poate intampla asa ceva?Ba,uite ca se poate!Omul isi poate pierde creierul,ratiunea ,sufletul,vederea dar nu si nasul!Nasul este oglinda posesorului:ingamfat,impostor,dispretuitor si care intra in criza profunda cand se trezeste dimineata fara nas,deci nu mai poate iesi dichisit,imbracat in costume scumpe sa cutreiere strazile Sankt Petersburgului si sa predice ca el vrea si se lupta pentru binele cetatenilor.Nasul nu esti deci numai un instrument de exersat mirosul ,el este o adevarata podoaba si ca atare propun teoria filozofica-gnoseologia nasului la om.