Shakespeare, numele ascuns al Teatrului. Sau piatră fundamentală a unui discurs regizoral de o viaţă. Sau, pur şi simplu, pretext de a te cerceta pe tine însuţi: gnoti seauton (erkenne dich selbst sau, pe româneşte, cunoaşte-te pe tine însuţi). Prin Shakespeare. Volumul pe care vi-l propunem acum – Spectacolul ascuns – a fost publicat în anul 2002 sub egida UNATC de profesorul Alexa Visarion. Florilegiu – oare de când nu am mai auzit vorba asta? –, un adevărat florilegiu de eseuri existenţial-provocatoare: “Ecoul timpului”, “Publicul: absenţă, figuraţie, spectacol”, “Shakespeare ca imperiu”, “Autocraţie masculină – solitudine feminină, între rug şi căsătorie”,  “Erou în vidul Coroanei”, “Plurifocalitatea shakespeariană” sunt doar câteva dintre acestea.  Alexa Visarion ne propune un joc de-a jocul… Citeste in continuare

- continuare din numărul trecut -

Cred că un artist poate avea un spaţiu predilect de manifestare, acela în care se şi profesionalizează. Dar Artistul nu rezistă să nu păşească şi în zone învecinate unde, câteodată, şansa îi zâmbeşte, îl ia de mână şi îi dă în stăpânire domeniul spre care a îndrăznit. Nu numai teatrul şi filmul, ci şi scrisul, apoi chiar şi… “ispitele manageriale” s-au profesionalizat în viaţa lui Alexa Visarion. Pe parcursul a sute de pagini, în volumele pe care deja le-am amintit şi la care voi face din nou recurs, el este în egală măsură poet (în copilărie visa – aşa mărturiseşte într-un interviu – să se facă… silvicultor sau profesor de poezie) şi eseist de forţă. Ne deschide astfel o poartă spre creaţie şi, cu un gest ritual, ne permite să-l cunoaştem. Citeste in continuare