Ştiu că nu mă credeţi, dar mi-e aşa de ciudă că n-apuc să-mi trag şi eu sufletul măcar o săptămână, adică să nu găsesc ceva cât de cât demn de semnalat în publicaţiile ce reflectă fenomenul teatral! Trăgeam nădejde c-o să apuc săptămâna în care să îmi dau seama, cu mare plăcere, că n-am nimic de spus şi, prin urmare, mai bine să tac. Citeste in continuare