Poezia de luni

Începe ca o foarte bruscă surzenie, Începe ca o foarte bruscă trezire, Peste gramatică trece o vedenie Și încâlcește părțile de vorbire. Stai pe o terasă. Singurul ești Care vede o înaltă și pustie clădire Coborând din ceruri. Abia mai vorbești, Abia mai descrii minunata-i plutire.   Barbați și femei urcă în poduri De unde [...] Citește în continuare

Poezia de luni

La granițele memoriei e atâta de frig încât dacă o lebădă ar fi împușcată în rană un bătrân ar putea locui.   La granițele memoriei e atâta de frig încât numai vecinii stau până-n brâu în făina de lemn și cântă numai vecinii – ca niște flăcări verzui. [...] Citește în continuare