Pe George Costin, dacă nu l-aţi văzut în rolul lui Caligula, când spectacolul omonim de la Teatrul din Baia Mare a fost invitat în FNT, îl veţi descoperi acum în cea mai recentă premieră a Teatrului de Comedie din Bucureşti, „Cântăreaţa cheală & Lecţia”. Este, cu siguranţă, unul dintre cei mai importanţi actori ai tinerei generaţii, unul dintre acei actori care, atunci când urcă pe scenă, au magnetism, forţă, poezie şi har. Citeste in continuare

Textele lui Eric Emmanuel Schmitt, din ce în ce mai multe pe scenele din România, au darul rar de a salva orice montare. Au o poezie care trăieşte de la sine, au exact acea doză de emoţie, la care reacţionează aproape orice tip de spectator, au forţă dramatică adevărată şi spun poveşti. Uşor ar putea fi încadrată în specia telenovelei povestea din „Tectonica sentimentelor” pusă în scenă de Nicolae Scarlat la Sala Atelier a Teatrului Naţional din Bucureşti. Citeste in continuare

Fie că vorbim de Lecţia, Poiana boilor, Revizorul, debutul în regia de film cu Nuntă mută, sau Leonce şi Lena, Horaţiu Mălăele construieşte acelaşi univers de basm caricaturizat, iar textul, indiferent că e semnat de Ionesco, Cehov, Gogol, Lustig sau Büchner este doar ecuaţia, legea fizică după care se urneşte ansamblul caricatural. Citeste in continuare

“ În ceea ce-i priveşte pe copii, cel mai uimitor lucru este felul deloc complicat în care ei văd şi acceptă o stare serioasă ca boala şi iminenţa morţii. Cred că în parte se datorează faptului că adulţii se ataşează şi se simt responsabili faţă de alţi oameni şi lucruri , iar copiii nu dezvoltă asemenea sentimente decât târziu în adolescenţă. De aceea adulţii îşi acceptă moartea diferit, mult mai greu decât copiii. Până la urmă a muri înseamnă, dacă  la mijloc nu e şi multă suferinţă fizică, durerea de a te despărţi de ceea ce cunoşti şi ce iubeşti. Asta e moartea.“ (Lesley Lawson) Citeste in continuare

L-am descoperit pe Samuel Beckett în urmă cu ceva timp, pe un DVD rătăcit la Institutul britanic ce conţinea o înregistrare la „Footfalls” în regia lui Walter Asmus, având-o pe Susan Fitzgerald în rolul May. „There is no sleep so deep I would not hear you there” urma să devină o replică ce m-a frământat mult timp. L-am (re)descoperit apoi pe Beckett citindu-i opera, căutându-i sensurile în măsura în care ele sunt de găsit, însă l-am trăit cu adevărat la Teatrul Metropolis, în „Sfârşit de partidă”, în regia lui Alexandru Tocilescu. Citeste in continuare

Revista Yorick vă propune, înainte de acordarea premiilor UNITER, un top al membrilor redacţiei, cu cele mai bune spectacole ale stagiunii. Citeste in continuare

Revista Yorick vă propune, înainte de acordarea premiilor UNITER, un top al membrilor redacţiei, cu cele mai bune spectacole ale stagiunii. Citeste in continuare

Revista Yorick vă propune, înainte de acordarea premiilor UNITER, un top al membrilor redacţiei, cu cele mai bune spectacole ale stagiunii. Citeste in continuare

Este un joc vechi, un joc de societate, o formă simplă şi puţin dură de a te face să spui adevărul… Dacă teatrul este adevăr şi dacă cei care sunt prinşi în lumea lui ne acceptă, noi îi provocăm să răspundă şi le aşezăm în faţă… „Chestionarul lui Proust”. Astăzi, actorul George Costin… Citeste in continuare

„Aici, nimeni nu răspunde de nimic. Răspundere, în genere, nu există. Dar, dacă un cadavru s-a găsit, e musai şi o înmormântare să fie. Nu, nu există răspundere, dar trebuie îndeplinite formalităţile. [...] Iar pe voi, de la locurile voastre, să vă poarte marşul funebru” (Henrik, Cununia). Citeste in continuare