Pe 23 aprilie se deschide la Craiova ediţia 2010 a Festivalului Internaţional Shakespeare, dedicată în acest an lui „Hamlet”. Născut în 1994, desfăşurat din trei în trei ani până la cea de-a V-a ediţie şi devenit apoi bienal, Festivalul Shakespeare a fost şi este un vis împlinit al lui Emil Boroghină. Despre spectacolele invitate în acest an, despre „Constelaţia Hamlet” şi despre bunele şi relele acestei ediţii am stat de vorbă cu directorul Festivalului Shakespeare, Emil Boroghină. Citeste in continuare

Cea de-a şaptea ediţie a Festivalului Internaţional Shakespeare, care se va desfăşura la Craiova în perioada 23 aprilie – 4 mai şi la Bucureşti între 24 aprilie şi 9 mai, se anunţă un eveniment de amploare. „Constelaţia Hamlet”, un vis mai vechi al lui Emil Boroghină, le propune iubitorilor de teatru nu numai spectacole de ecou internaţional, ci şi ateliere, seminarii, expoziţii şi lansări de carte, de DVD-uri şi CD-uri, oferindu-le un program extrem de bogat într-un an deloc fericit din punct de vedere economic. Citeste in continuare

Există la Shakespeare, fără îndoială, un discurs despre teatru, dar nu unul închegat, sistematizat, constituit într-o doctrină, ci unul dispersat în întreaga-i operă, un discurs concret, aplicat, artizanal, legat mai ales de facerea teatrului, de secretele „fabricării“ lui sau de cele ale meseriei de actor. În remarcile pertinente ale personajelor sale şi în sfaturile „profesioniste“ pe care acestea le dau în aproape orice împrejurare, nu ne e deloc greu să recunoaştem experienţa unui om familiarizat cu scena şi nici să ni-l imaginăm pe vizionarul care a reflectat îndelung la esenţa artei teatrale. Citeste in continuare

Riscul, atunci când alegi să montezi o comedie, este – cel puţin în lumea noastră atât de puternic „infestată” cu microbul divertismentului facil – acela ca rezolvările comice să alunece exact pe o pantă a facilului. Din acest punct de vedere, „Pyramus & Thisbe 4 You” al lui Alexandru Dabija, de la Teatrul Odeon este un spectacol neobişnuit. Un spectacol neobişnuit chiar pentru întregul spaţiu teatral românesc. Citeste in continuare

E un spectacol care s-a născut în urma unui atelier în cadrul căruia regizoarea Alexandra Badea şi dramaturgul Mihaela Michailov le-au propus actorilor ca temă de discuţie discriminarea în România. „Google ţara mea!” este, aşadar, un spectacol despre discriminare sau despre ce înseamnă a fi diferit. Citeste in continuare

Astă seară vor fi acordate premiile UNITER pentru producţiile teatrale ale anului 2009. Dat fiind faptul că, în acest moment, UNITER este singura organizaţie care acordă premii în teatrul românesc – creând astfel o formă (mai mult sau mai puţin contestată) de axiologie – evenimentul este important pentru lumea teatrală şi nu poate trece neobservat. Citeste in continuare

De credeţi că aştept cu înfrigurare şi curios peste poate să aflu câştigătorii Premiilor UNITER, care se anunţă deseară, înseamnă că n-aţi priceput mai nimic despre mine. Şi o spun suspinând adânc… Doar nu vă închipuiţi că eu, un bufon care a contemplat şugubăţ teatrul cel mai viu, care este omul, de veacuri întregi stă cu sufletul la gură să vadă cine iese învingător într-o competiţie încurcată precum căile Domnului! Însă recunosc că-mi dă târcoale curiozitatea şi dorul după desfătările spectacolului. Citeste in continuare

Sub deviza declamată “piesă recentă”, Festivalul Dramaturgiei Româneşti de la Timişoara (10-17 aprilie) a concentrat în câteva seri titlurile şi autorii care se înscriu într-o modă actuală, cu un anume tip de problematică şi gen de spectacol: subiecte contemporane, stil direct până la agresiv, limbaj la fel, un teatru care vizează exclusiv cotidianul. Misiune declarată şi realizată. Citeste in continuare

În prima seară a Uşilor deschise la UNATC (Festival organizat de studenţii anului I ai secţiei de Teatrologie), studenţii facultăţii, dar şi amatorii de teatru din afara ei au avut ocazia întâlnirii cu un spectacol ambiguu şi neliniştitor, însă o reuşită la toate nivelurile: „Woyzeck” de Georg Buchner. Citeste in continuare

Înalt, cu gesturi ferme şi elegante, mişcându-se în regie pe spaţiul restrâns din faţa geamului ciclop, coordona actorii din studio concentrat pe text şi atent la fiecare sunet.  Aşa l-am cunoscut pe regizorul Cristian Munteanu în 2005, pe când înregistra “Slugi isteţe şi bufoni” – Cinci personaje în interpretarea actorului Horaţiu Mălăele, la Teatrul Naţional Radiofonic. Citeste in continuare