O întâlnire cu Maia Morgenstern. Un dialog despre Cehov, „Livada de vişini” de la Teatrul Naţional din Bucureşti, în care interpretează rolul  lui Liubov Andreevna, şi despre ea însăşi. Cine e Maia Morgenstern? Răspunsul se află deopotrivă în ea însăşi şi în fiecare dintre zecile de roluri din teatru şi film care au făcut-o celebră…  Citeste in continuare

Dacă şi cât mai e Cehov contemporan cu noi sunt întrebări deja clişeu. Cât, cum şi de ce se apropie astăzi – când s-au împlinit, iată, 150 de ani de când s-a născut – regizorii de textele lui sunt, iarăşi, întrebări care îşi găsesc răspunsuri mai mult sau mai puţin previzibile, mai mult sau mai puţin teribiliste sau, dimpotrivă, mai mult sau mai puţin cuminţele în teatrul nostru cel de toate zilele. Iar, ca să montezi o piesă de Cehov, mai mult, poate, decât în cazul altor dramaturgi, e nevoie de o idee adevărată şi, apoi, de o distribuţie care să susţină ideea. Ceea ce se întâmplă cu „Livada de vişini” de la Teatrul Naţional din Bucureşti, cea mai recentă dintre premierele lui Felix Alexa. Citeste in continuare

Un tunel care se întunecă în timp ce Firs îşi spune, cu faţa aproape atingând podeaua, ultima replică: “Eu am să rămân aici!”. Este imaginea cutremurătoare pe care o păstrez din “Livada …” lui Harag, de la mijlocul anilor 80. Alături de această imagine – de sfârşit al oricărei lumi -, voi păstra de-acum încolo strălucirea rubinie, cosmică, a livezii imaginate de Felix Alexa. Mii de ochi minerali depun mărturie pentru livada în pârg: fastuoasă, cu fastul ultimei reprezentaţii. Citeste in continuare

Într-un interviu, Felix Alexa vorbea despre Cehov şi gustul proustian al vişinelor. Şi exact această aromă nostalgică reuşeşte s-o surprindă vizual şi emoţional în „Livada de vişini”, spectacol montat la Teatrul Naţional din Bucureşti. Livada lui este conservată cu grijă în zeci de borcane, aşezate într-un dulap imens, transparent, strânse într-o imagine care îţi îngheaţă ochiul într-un punct fix şi te trimite cu gândul la anii scurşi, la amintiri, la viaţa personajelor, la fericirea trecută, la ultima încercare de resuscitare a unei lumi care îşi cere cu disperare dreptul de a mai exista. Citeste in continuare

Of, dragii mei, bănuiesc că vă trece prin cap că, aidoma clownului, nici bufonul n-are chef să facă spirite din culcare până-n sculare. Pardon, invers. Bine c-am văzut, ca ştiu că abia aşteptaţi să mă prindeţi la cotitură. De multe ori bufonul e mai blazat decât motanul din poeziile poetului vostru naţional. O ştiu din proprie experienţă, aşa că vă zic să nu care cumva să-i daţi crezare vreunuia care vă spune contrariul, că nu face decât să vă vândă gogoşi, pentru că are şi el un mit de întreţinut. Citeste in continuare

Sâmbătă seara îi invidiam pe cei care văzuseră la la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila „Identităţi”, spectacolul pus în scenă de Victor Ioan Frunză, căci aveam ideea primită de-a gata, vorba lui Flaubert, că spaţiul oferit de Teatrul de Comedie din urbea lui Bucur va dezavantaja producţia. Nu ştiu, doar îmi închipui cum arată spectacolul jucat în poeticul edificiu din oraşul lui Panait Istrati. Citeste in continuare

Un spectacol axat pe un joc multiplu, foarte greu, al marionetei şi al corpului viu, asumat extraordinar de trei actori ai Teatrului Naţional Radu Stanca din Sibiu (Diana Fufezan, Cristina Ragos, Ciprian Scurtea). Suportul acestui demers artistic este un text recent al lui Matei Vişniec, în care autorul, după o lungă serie de piese ce aspirau spre realism, se întoarce la conotaţiile poetice ale absurdului şi grotescului care i-au adus notorietatea. Citeste in continuare

Este un joc vechi, un joc de societate, o formă simplă şi puţin dură de a te face să spui adevărul… Dacă teatrul este adevăr şi dacă cei care sunt prinşi în lumea lui ne acceptă, noi îi provocăm să răspundă şi le aşezăm în faţă… „Chestionarul lui Proust”. Astăzi, actriţa Maia Morgenstern… Citeste in continuare

până şi aceşti dinţi de porţelan
pe care-i vezi rostogolindu-se pe trepte
au mai multă viaţă decât mine
o singură măsură pentru toate:
lentoarea cu care ne mişcăm
în acest aer maritim,
printre zeci de păpuşi uriaşe
cu oase care le străpung pielea putredă Citeste in continuare