Este, cu siguranţă, unul dintre acei actori pe care, după ce i-ai văzut o dată pe scenă simţi nevoia să-i revezi iar şi iar… Are duioşie, are forţă, e tulburător, e seducător, ştie să zâmbească, ştie să plângă. De la Hamlet  la profesorul din „Lecţia” şi de la Lorenzaccio la Guildenstern, nimic „nu-i e străin”. Este directorul Teatrului Maghiar din Timişoara, instituţie care, la ultima ediţie a premiilor UNITER a primit premiul pentru cel mai bun spectacol al anului 2009 pentru producţia „Rosencrantz şi Guildenstern sunt morţi” de Tom Stoppard, în direcţia de scenă a lui Victor Ioan Frunză. În aceste zile (între 22 şi 29 mai) teatrul pe care-l conduce găzduieşte Festivalul Euroregional de Teatru Timişoara. Despre toate astea şi, mai ales, despre el însuşi am stat de vorbă cu Balázs Attila…

Citeste in continuare

Este un joc vechi, un joc de societate, o formă simplă şi puţin dură de a te face să spui adevărul… Dacă teatrul este adevăr şi dacă cei care sunt prinşi în lumea lui ne acceptă, noi îi provocăm să răspundă şi le aşezăm în faţă… „Chestionarul lui Proust”. Astăzi, actorul Balázs Attila… Citeste in continuare

Radu Afrim este, fără îndoială, unul dintre cele mai vehiculate nume din regia românească actuală. Un regizor care (s)-a construit distrugând mituri, care a încercat să impună o nouă estetică… originală cu orice preţ, care s-a supus modei şi mode(le)lor, încercând în acelaşi timp să şi le adjudece. Citeste in continuare

„Este prea târziu să mai fim normali”, mărturiseşte unul din personajele spectacolului „Miriam W.”, la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploieşti, cea mai recentă montare a lui Radu Afrim. Replica amintită mai sus te urmăreşte şi după sfârşitul spectacolului, însă, la o analiză mai atentă, ne putem da seama că textul lui Savyon Liebrecht nu este un discurs despre normalitate şi anormalitate. Citeste in continuare

Livada de vişini nu poate fi salvată decât în plan metafizic. Livada de vişini e condamnată să dispară. E vorba, în fond, de toate acele drumuri care, atunci când se deschid, închid în urma lor o mie de alte drumuri… Citeste in continuare

Mare bucurie pe Yorick să citească în cel mai recent număr al revistei „Scena.ro” un dosar consistent despre Teatrul Masca. Parol! Cu atât mai mult cu cât în ultima vreme rareori am avut parte de asemenea bucurii. Tare s-a mai înduioşat bufonul citind despre viaţa şi peripeţiile tânărului teatru, de doar 20 de ani, care acum îşi are sediul în cartierul Militari! La inima lui şubredă, zău, e şi primejdios. Citeste in continuare

Pe 15 mai începea la Teatrul de Comedie din Bucureşti FestCo, Festivalul Comediei Româneşti, cea de-a VIII-a ediţie. Pe o ploaie inofensivă, dar nesuferită. Şi se încheia pe 22, o săptămână mai târziu, într-o sâmbătă în care bileţele pe care erau scrise numeşe câştigătorilor ieşeau ba dintr-o umbrelă, ba dintr-o cutie fermecată, într-un număr de magie care să destindă şi mai tare atmosfera. Şi din joben au ieşit următoarele premii, acordate de juriul alcătuit din Marina Constantinescu, Sanda Manu şi Vladimir Găitan: Citeste in continuare

Cauţi licoarea fericirii şi a vitalităţii? Compania Forever Living ţi le poate oferi! Joi, 20 mai, textul de mai sus putea fi auzit (aproximativ) în comedia 5 minute miraculoase în Piatra Neamţ, semnată de Peca Ştefan şi regizată de Ana Mărgineanu. Citeste in continuare

Chairman e un termen englezesc ce-l desemnează pe şef sau preşedinte (de obicei al unei companii). Spectacolul Scaunele, montat la Craiova de Kincses Elemer şi prezentat în cadrul festCO propune un astfel de schimb de chairman-i, unul care nu a fost niciodată, doar a meritat (Bătrânul), şi viitorul chairman, purtătorul mesajului (Oratorul). Citeste in continuare

„Electra” în regia lui Mihai Măniuţiu este un mod sigur… „o altfel de tragedie”. Mai degrabă, dramă populară românească. Regizorul păstrează desfăşurarea antică a tragediei dar îi schimbă, deloc forţat, spaţiul. Lucrurile prezentate se întâmplă într-un ritual românesc pe muzica impresionantă a Tarafului Iza din Maramureş. Citeste in continuare