La Sibiu a început de trei zile cea de-a XVII-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru. A început vineri de dimineaţă, cu Bookfest Sibiu, şi a fost parafată vineri noaptea cu un spectaculos foc de artificii peste Piaţa Mare. La conferinţa de a doua zi, directorul festivalului, Constantin Chiriac, a spus că ar fi fost cea mai spectaculoasă deschidere a FITS. Să-l credem pe cuvânt, căci el a fost prezent la toate ediţiile… Citeste in continuare

Dacă e adevărat că fiecare dintre noi dialoghează cu sine însuşi într-o limbă de neînţeles, aşa cum spunea Eugenio Barba la conferinţa susţinută ieri la Habitus Cultural Center în Sibiu în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru, atunci, cu siguranţă spectacolele lui sunt o formă stranie de a transforma în concret acest limbaj ascuns, tainic şi de nepătruns. Cel care a fondat Odin Teatret, cel care a format o adevărată şcoală de teatru, teatrul-laborator, departe de şi altfel decât cele din sistemul instituţionalizat, cel care e unul dintre cei mai importanţi teoreticieni ai secolului 20, vorbea la aceeaşi conferinţă – moderată de George Banu – despre reacţiile spectatorilor săi, la primele montări ale Teatrului Odin. „N-am înţeles mare lucru”, scriau ei pe foile în care li se ceruse să-şi povestească impresiile, „dar nici n-am înţeles de ce am plâns în timpul spectacolului”. Citeste in continuare

A fost odată o lume plină de poveşti. Lumea a dispărut, iar poveştile au rămas până azi. Din sudul vechii regiuni Fujian, moştenite din vremea dinastiei Song, spectacolele de marionete Quanzhou sunt considerate astăzi de o mare valoare ştiinţifică, dimpreună cu muzica şi obiectele preţioase care s-au păstrat. Şi iată că la Sibiu, la Festivalul Internaţional de Teatru, Quanzhou Marionette Troupe a venit cu un spectacol numit “Din străbuni până-n prezent”, prezentat la Sala Thalia – piese tradiţionale, adică poveşti populare, cu oameni şi întâmplări transformate în “păpuşi”. Spectacolele de marionete Quanzhou au consemnat, se pare, de mii de ani, evenimentele cele mai importante din viaţa celor care vorbesc dialectul Min Nan, iar arta lor s-a răspândit până în Taiwan şi în comunităţile din sud-estul Asiei. Citeste in continuare

„Teatrul este insuportabil dacă este redus doar la spectacol. Nu sunt suficiente meşteşugul, precizia, plăcerea de a născoci. Nu sunt suficiente nici măcar solidaritatea, sentimentul datoriei, colegii. Nu sunt suficiente nici conştiinţa plăcerii sau a cunoaşterii pe care o trezim în spectatori. Toate acestea la un loc sunt teatru, reşedinţa noastră privilegiată, zidul care ne protejează şi ne înconjoară. Citeste in continuare

De-a lungul anilor, regizorul român Alexandru Darie a montat în străinătate aproape cât a montat în ţara natală. La Londra, New York, Tokyo, Praga, Freiburg, ca şi la Bucureşti sau Oradea unde şi-a început cariera, a căutat şi a descoperit sensuri prin formule scenice cât mai variate. De mai multe ori, a cucerit lumea cu spectacole după Shakespeare. Despre „Visul unei nopţi de vară”, invitat la Londra şi în multe alte oraşe importante de harta teatrului, specialiştii au spus că e cea mai bună montare după cea semnată de Peter Brook. Citeste in continuare

Şi a fost, la jumătatea lui mai, premiera lui Felix Alexa cu spectacolul după “Livada de vişini”. Şi cronicarii s-au grăbit să semneleze evenimentul, dând verdicte pozitive, spre plăcuta surprindere a bufonului care a văzut atâtea, că nimic nu-l mai miră. Şi bineînţeles că s-au repezit cu toţii la mijlocul scenic şi scenografic care susţine construcţia din spectacol, borcanul care conservă memoria… Citeste in continuare

“O cameră cu tavanul scund şi cu pereţii murdari, cenuşii, plini de igrasie.” – un spaţiu închis care-şi înscrie două existenţe al căror termen comun este dezrădăcinarea. AA-intelectualul ratat şi XX-muncitorul obsedat de bani sunt două naturi divergente care ajung, deloc paradoxal, la un moment de convergenţă. Dramă morală şi psihologică, dar nu mai puţin dramă economică şi socială, piesa lui Sławomir Mrożek îi lasă în faţa spectatorului să vorbească, să se mişte, să gândească, mai ales să gândească, pe cei doi emigranţi. Citeste in continuare

Este un joc vechi, un joc de societate, o formă simplă şi puţin dură de a te face să spui adevărul… Dacă teatrul este adevăr şi dacă cei care sunt prinşi în lumea lui ne acceptă, noi îi provocăm să răspundă şi le aşezăm în faţă… „Chestionarul lui Proust”. Astăzi, regizorul Alexandru Darie… Citeste in continuare

“Cehov”, biografia scrisă de Henri Troyat şi apărută la editura Albatros, în 2006, în traducerea Marinei Vazaca, este mai mult decât o mărturie a unei vieţi trăite cu pumnii strânşi şi cu spiritul ascuţit de muchia vieţii, este o povestire senină şi lucidă (adesea satirică) despre destinul unui “om complicat”, ocnaş al literelor şi al supravieţuirii (după cum el însuşi se intitula) – Anton Pavlovici Cehov. Citeste in continuare

 Într-un context în care vremurile au luat-o razna, în care energii de tot felul sunt saturate şi aproape inexistente, când cultura (şi nu numai) se află în cel mai dificil impas pe care l-a cunoscut vreodată, Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” hotărăşte să-şi păstreze tradiţia, să fie în răspăr cu timpurile şi să organizeze, ca în fiecare an, Gala Absolvenţilor. Citeste in continuare