Liviu Lucaci este actor. Actor la Teatrul Naţional din Bucureşti. Este şi regizor. A montat de curând la Teatrul de Comedie „Domnişoara Iulia”, iar săptămâna trecută la Clubul Ţăranului de la MŢR a avut premiera spectacolul lui „Cinci rendez-vous-uri mortale”, o comedie neagră pe cinci texte proprii, proaspăt premiate în cea mai recentă ediţie a festCO. Este, aşadar, şi scriitor, are un volum de proză publicat, „Povestiri despre ceilalţi”. Şi mai este profesor de actorie la UNATC Bucureşti. Dacă vreţi să-l (re)vedeţi într-un rol cuceritor, mergeţi, până nu se închide stagiunea la TNB, să-l descoperiţi în „Tectonica sentimentelor”. Până atunci, vă propunem noi o întâlnire cu Liviu Lucaci… Citeste in continuare

Nu s-ar putea spune că „tradiţia” teatrului documentar în România este una de lungă durată. Ba chiar e evident că e un gen de curând descoperit, la fel ca şi romanul documentar. Şi e cazul poveştii de la Tanacu, cea din care s-a născut şi romanul Tatianei Niculescu Bran „Spovedanie la Tanacu”, şi spectacolul lui Andrei Şerban, care ar fi meritat, cu siguranţă, o istorie mai îndelungă. Ar mai fi apoi spectacolul „Ultimele ore ale lui Ceauşescu”, prezentat  iarna trecută pe scena de la Odeon, şi cam aici s-ar opri „tradiţia”. Citeste in continuare

Este un joc vechi, un joc de societate, o formă simplă şi puţin dură de a te face să spui adevărul… Dacă teatrul este adevăr şi dacă cei care sunt prinşi în lumea lui ne acceptă, noi îi provocăm să răspundă şi le aşezăm în faţă… „Chestionarul lui Proust”. Astăzi, actorul, regizorul şi scriitorul Liviu Lucaci… Citeste in continuare

La Ploieşti, teatrul este un fenomen care atrage tinerii ca un magnet. De mai mulţi ani, în fiecare primăvară, sute de elevi participă cu entuziasm la festivalul organizat de Casa de Cultură I.L.Caragiale, în parteneriat cu revista Drama şi cu sprijinul firmei GDF Suez. Citeste in continuare

Miercurea trecută am mers la Clubul Ţăranului să-l văd şi să-l aud pe Răzvan Vasilescu în “Profu’”. Bănuiam cum va arăta spectacolul, bănuiam că va fi un recital sau un one-man show, cum vreţi să-i spuneţi. Eram bucuroasă că Teatrul Joint ne aduce într-un club un actor de forţa şi rafinamentul lui Răzvan Vasilescu, pe care l-am admirat ani întregi, în multe şi felurite roluri, mai ales la Teatrul Bulandra. Îl apreciez şi ca actor de film, dar preferatul meu rămâne Răzvan Vasilescu de pe scenă, preferinţă care va rămâne, cred, de neclintit, mai ales după ce l-am văzut în “Sfârşit de partidă”, de Beckett, în regia lui Alexandru Tocilescu, la Teatrul Metropolis. Citeste in continuare

Câtă credibilitate are critica de teatru în România? Credibilitate pentru publicul larg… Variantele de răspuns pe care vi le-aş fi oferit şi mi le-aş fi oferit acum ceva vreme, înainte să le propunem cititorilor revistei Yorick să voteze pe site în funcţie de ce criterii îşi aleg spectacolele de teatru la care merg, ar fi fost ceva mai optimiste. Acum v-aş şi mi-aş oferi ca posibile variante de răspuns doar două: a) deloc şi b) aproape deloc (asta e varianta fericită). Citeste in continuare

Revista Yorick vă propune, pe final de stagiune, un top al celor mai bune zece spectacole din Bucureşti, realizat de membrii redacţiei, urmând ca în numerele viitoare să continuăm cu topuri ale celor mai buni regizori, actori şi actriţe ai stagiunii.

Îi invităm pe cititorii noştri să ne scrie topurile lor personale, însoţite de un text justificativ. Pe cele mai inspirate dintre ele le publicăm şi le premiem cu o carte din colecţia de teatru „Yorick” de la Editura Nemira. Citeste in continuare

Lansat la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu şi, de asemenea, în cadrul Bookfest, remarcabilul volum de studii despre teatrul de artă, coordonat de George Banu şi publicat de Editura Nemira, este mai mult decât un instrument extrem de util pentru profesioniştii din domeniu. Citeste in continuare

Nu ştiu cum se face că atenţia mi-a jucat o festă. Adică am scăpat o “analiză” a ediţiei din 2010 a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, publicată imediat după încheierea ei într-unul dintre cele mai bine vândute ziare de la voi. Mi-e ciudă, zău, că s-a întâmplat aşa, văd că cineva de sus îşi râde de mine şi de vigilenţa minţii mele, arătându-mi din când în când că şi ea este tot vanitas vanitatum. Cum să nu observ eu un articol pe o temă din sfera teatrului dintr-un cotidian central, cum spuneau comuniştii? E posibil aşa ceva? Cu stima de sine profund afectată, bag seamă că da. Citeste in continuare

Am primit la redacţie o scrisoare deschisă pe care o publicăm integral.

Scrisoare deschisă adresată Cristinei Modreanu, selecţioner al Festivalului Naţional de Teatru Citeste in continuare