De ceva vreme au apărut şi în România, şi în Bucureşti, stagiunile de vară. Până mai ieri, cum venea 1 iulie teatrele se închideau şi… vacanţă. Să fie „de vină” nevoia de cultură a românului, proaspăt descoperită de teatre, sau un alt fel de marketing ceea ce a dus la aceste încercări ce s-ar numi „stagiuni de vară”? Cert este că Teatrul Metropolis iniţiază în cadrul proiectului cultural „Teatru pentru toţi” programul de Teatru itinerant. Şi invitaţia lor sună cam aşa:  „Aşadar, în fiecare weekend din lunile iulie şi septembrie, vă invităm la spectacole în parcurile bucureştene, inaugurând astfel, în premieră pe ţară, spaţiul inedit de teatru-mobil”. Citeste in continuare

După ce a fost, de-a lungul anilor, Gertrude din “Hamlet”, Catarina din “Îmblânzirea scorpiei”, Maria din “Woyzeck”, Iulius din “Iulius Cezar”, Maşa din “Trei surori” sau Ioana d’Arc, actriţa Oana Pellea este, din primăvara trecută, Tanti Roz din spectacolul “Oscar şi Tanti Roz”, după Eric-Emmanuel Schmitt, de la Teatrul Bulandra. Tot aici mai joacă şi în “Scaunele” după Eugène Ionesco. Întotdeauna o prezenţă puternică pe scenă, Oana Pellea a fost recompensată cu numeroase premii.

La sfârşit de stagiune, chiar înainte de vacanţă, am purtat un scurt dialog cu actriţa, pornind de la cel mai recent rol de amploare.  Citeste in continuare

Este un joc vechi, un joc de societate, o formă simplă şi puţin dură de a te face să spui adevărul… Dacă teatrul este adevăr şi dacă cei care sunt prinşi în lumea lui ne acceptă, noi îi provocăm să răspundă şi le aşezăm în faţă… „Chestionarul lui Proust”.  Astăzi, actriţa Oana Pellea. Citeste in continuare

Anca Sigartău joacă teatru de două decenii. Acum o puteţi vedea în mai multe spectacole la Teatrul Metropolis şi la Teatrul Bulandra, acolo unde a început un drum, sub bagheta magică a lui Liviu Ciulei. De atunci, au trecut multe roluri în spectacole memorabile. Iată, într-un scurt dialog, gândurile actriţei despre propria profesie. Citeste in continuare

Este un joc vechi, un joc de societate, o formă simplă şi puţin dură de a te face să spui adevărul… Dacă teatrul este adevăr şi dacă cei care sunt prinşi în lumea lui ne acceptă, noi îi provocăm să răspundă şi le aşezăm în faţă… „Chestionarul lui Proust”. Astăzi, actriţa Anca Sigartău. Citeste in continuare

Revista Yorick vă propune, pe final de stagiune, un top al celor mai bune zece actriţe din Bucureşti, (în stagiunea 2009-2010) realizat de membrii redacţiei.

Îi invităm pe cititorii noştri să ne scrie topurile lor personale, însoţite de un text justificativ. Pe cele mai inspirate dintre ele le publicăm şi le premiem cu o carte din colecţia de teatru „Yorick” de la Editura Nemira. Citeste in continuare

Procesul de transfigurare a unui text dramatic în spectacol de teatru presupune participarea în succesiune şi în comuniune a mai multor artişti şi tehnicieni. Fidel perspectivei dramaturgului, nu voi intra în controversa privind dictatura regizorului, „dreptul” acestuia de a-şi împropria şi de a stâlci opera altcuiva în numele unei presupuse performanţe artistice, al unei „noi viziuni”, care de cele mai multe ori rămâne doar o găselniţă, un altcumva oarecare. (www.noriimei.ro) Citeste in continuare

De ce ai citi aşa ceva? Exact din motivele, mai multe, din care atât de mulţi oameni, cititori de literatură au ba, au citit „Ghidul nesimţitului” de Radu Paraschivescu, pe care, mai mult, l-au şi cumpărat. Citeste in continuare

Şantaj, trafic de inflenţă, corupţie la nivel înalt… Ţara pusă la cale în alcov… De votat, votează cetăţeanul turmentat. Cam aşa arată Ţara lui Caragiale în care ne facem şi noi veacul. Tănase a venit doar să pună punctul pe i. Constantin Tănase a amendat fiecare articol din acest program-cadru semnat de I.L. Caragiale: “În ţara asta, ţara pâinii/ Să aibă pâine chiar şi câinii/ Guvernul nostru ne obligă/ S-avem o zi de mămăligă/ Lor ce le pasă cum e traiul/ Scumpiră trenul şi tramvaiul/ Scumpiră tot, la cataramă/ Până şi pâinea şi tutunul/ Şi când înjuri pe şleau de mamă/ Ei, cică, eu fac pe nebunul”. Astăzi – 5 iulie 2010 – se împlinesc 130 de ani de la naşterea acestui mare artist român. Citeste in continuare

Prin urmare, lumea teatrului a intrat in vacanţă şi a fugit ca din puşcă din Bucureştiul până acum mai puţin sufocant decât în alte veri şi stropit de câte o răpăială când ţi-e lumea mai dragă. Carevasăzică, actorii, regizorii şi toţi ceilalţi şi-au cam luat tălpăşiţa şi s-au zburătăcit prin locuri mai frumoase şi mai retrase. Cu puţine excepţii, printre care unii colaboratori ai Teatrului Metropolis, care vor să-şi arate meşteşugul prin cartiere şi bine fac. Se iau la care pe care cu un simptom vechiuţ al socieţăţii urban-dâmboviţene. Dacă nu vine muntele la Mahomed, vine Mahomed la munte, nu? Măcar să nu-şi reproşeze după aceea că n-a încercat. Citeste in continuare