La sfârşitul acestei săptămâni, pe 14 şi 15 ianuarie, la ora 19.00, la Teatrul Metropolis va avea loc avanpremiera spectacolului „Îngeri în America”, primul spectacol de teatru în serial din România. Montat pentru prima dată integral în România, textul lui Tony Kushner poate fi văzut în versiunea de la Teatrul Metropolis în direcţia de scenă a lui Victor Ioan Frunză şi scenografia Adrianei Grand. „Îngeri în America” este un basm postindustrial despre diferenţe, despre tabu-uri, dar mai ales despre Îngerii coborâţi din mistica urbană a intoleranţei. Ei descind din revolta Stonewall şi se regăsesc în tinerii violenţi dar, paradoxal, atât de fragili ai tendinţei Emo, ai mişcării Occupy sau New Age. Nişte băieţi şi nişte fete care nu pot plânge deşi trăiesc cu lacrima în gât.

Spectacolul este un diptic teatral care se reprezintă, consecutiv, în două seri. Prima parte se cheamă „Sfârşitul lumii e aproape”, iar cea de-a doua, „Perestroika”.

Din distribuţie fac parte Virginia Mirea, George Ivaşcu, George Costin, Sorin Miron, Adrian Nicolae, Alexandru Ion, Nicoleta Hâncu şi Cristiana Răduţă Bobic.

Oana Pellea joacă destul de puţin în ultimii ani, în care am văzut-o doar în „Buzunarul cu pâine”, spectacol mai vechi, şi, de asemenea, în „Oscar şi Tanti Roz”, de la Teatrul Bulandra, care, după câteva reprezentaţii, se programează din ce în ce mai rar. Între scris, tentaţie căreia i-a cedat, ca şi alţi colegi de breaslă, şi film, actriţa s-a implicat în puţine proiecte teatrale. Citeste in continuare

Jean Cocteau: „O capodoperă este o partidă de şah câştigată prin şah mat.” Mat. Învingătorii, actriţa Oana Pellea şi scenografa Iuliana Vîlsan supunându-se gestului minunat al regizoarei Sanda Manu, ne-au smerit cu lacrimi de emoţie şi de bucurie. Textul scris acum mai bine de 80 de ani este perfect actual. Şi nu este literă, nu este cuvânt, ci suflet. Sufletul unei femei care cere o amânare. O minciună care să mimeze tandreţea. Femeia pulsând la capătul firului. Telefonul să fie, oare, personajul principal? Vocea Oanei Pellea. Alergând în faţa bărbatului pe care-l iubeşte cu disperare. Împedicându-se de un cuvânt răstit. Julindu-şi gândul. Ridicându-se în şoaptă. Cine pe cine iubeşte? Cine pe cine minte? Cine pentru cine încearcă să moară sau să trăiască? Citeste in continuare

Unul dintre noile spectacole pe care Teatrul Metropolis le-a scos la rampă toamna asta este „Lautrec la bordel”, după Mario Moretti, în regia lui Horaţiu Mălăele, care a avut premiera oficială săptămâna trecută. Citeste in continuare

Adevărul. EA vrea adevărul. Îl poartă cu sine, îl arată, îl piteşte uneori în spatele unei minciuni benigne – ca într-un joc de-a baba oarba –, apoi i-l cere cu insistenţă partenerului. EA pare răbdătoare, dar se transformă, la prima greşeală a lui, într-un detectiv a cărui luciditate duce acţiunea mai departe. EL fuge de adevăr. Lui îi e frică de adevăr. Cel mai la-ndemână îi este minciuna. Masca. Citeste in continuare

Textul care a câştigat premiul pentru „Cea mai bună piesă românească a anului 2010”, desemnat de juriul UNITER, „Love stories” de Radu F. Alexandru, a fost pus în scenă la Teatrul Metropolis de Claudiu Goga. Cu o distribuţie aleasă inteligent – Maia Morgenstern, Mircea Rusu, Diana Cavallioti şi Alexandru Pavel – şi cu imaginea din off a lui Emil Hurezeanu în rolul scriitorului care-şi asumă povestea ce urmează a fi văzută pe scenă, spectacolul lui Claudiu Goga se încadrează într-o zonă a realismului psihologic de dată recentă. Citeste in continuare

Este al treilea an când, în parcurile capitalei, ArCuB organizează programul „Bucureşti – Cartier de vară”. În fiecare weekend, de la mijlocul lunii iulie şi până pe 4 septembrie, în mai multe dintre parcurile bucureştene sunt spectacole de teatru, de muzică sau de magie… Teatrele subordonate primăriei oferă publicului trecător sau special venit reprezentaţii gratuite. Moghioroş, Sebastian, Herăstrău şi Cişmigiu sunt locurile unde dimineaţa sunt spectacole pentru copii, iar seara pentru „oameni mari”… Citeste in continuare

În urmă cu 25 de ani, boceam cu tristeţe adolescentină, căci nu reuşisem să văd la timp un spectacol vestit al vremii: “O femeie drăguţă cu o floare şi ferestre spre nord”. E drept că pe atunci nu ştiam mare lucru despre piesă, dar titlul mă tenta. (Fireşte: şi teatrul, actorii, regizorul…) Vremea a trecut şi, odată cu ea, frustrările tinereţii… Vineri seară, însă, o floare şi nişte ferestre regăsite ca elemente de decor pe scena Teatrului Metropolis au funcţionat precum madlena lui Proust, declanşând o acută senzaţie de aşteptare împlinită. Floarea este roşie, iar ferestrele pot da spre oricare punct cardinal, căci acţiunea se întâmplă într-un demisol şi lumina intră pieziş (atunci când intră). Femeia drăguţă nu apare, ci, în locul ei, o serie de slujbaşi sau alţi amărâţi de viaţă, personaje ale unei dramatizări după Cehov. Autor şi regizor: Alexandru Mâzgăreanu. Titlul spectacolului: “Câteva însemnări disperate ale unor funcţionari necăjiţi dintr-un birou aflat la subsolul unei clădiri dărăpănate” sau, pe scurt, “Funcţionarii”. Citeste in continuare

“Nu există o formă unică de teatru, care să pretindă a fi singura adevărată” – sunt cuvintele prin care Max Reinhardt îşi rezuma întreaga viziune artistică. Considerat cel mai eclectic regizor pe care l-a cunoscut epoca modernă, Reinhardt rămâne celebru prin uriaşul său apetit pentru teatru, curaj şi o imaginaţie mult prea mare ca să încapă idei prea mici. Ironia face însă ca tocmai acest har al versatilităţii sale creatoare să constituie şi cel mai aprig motiv de critică… Citeste in continuare

Povestea „Nevestelor vesele” de la Teatrul Metropolis a început în toamna trecută cu mult tamtam. Alexandru Tocilescu a organizat audiţii peste audiţii, a schimbat distribuţia, a adus pe scenă muzică live etc. „Nevestele vesele din Windsor” s-a dorit unul dintre puţinele musicaluri create vreodată la noi, în fapt un remake după un spectacol pe care regizorul l-a realizat în 1978, tot pe muzica lui Nicu Alifantis, dar cu marea diferenţă că atunci, în producţia de la Piatra Neamţ, actorii făceau playback. Şi iată că, după câteva luni de lucru, Teatrul Metropolis a programat săptămâna trecută primele trei „repetiţii cu public”, în fapt avanpremiere, căci regizorul nu a întrerupt „şnurul” nici o singură dată pentru indicaţii. Citeste in continuare