Teatrul documentar nu are o tradiţie pe scenele din România, iar seria iniţiată de Teatrul Odeon în parteneriat cu Fundaţia Orient Expres şi intitulată „Bucureşti strict secret” îşi propune să umple un spaţiu din păcate prea puţin exploatat până acum.

O poveste despre viaţa şi moartea lui Mihail Sebastian, „testată” deja pe public de de spectacolul (lectură) „Marea iubire a lui Sebastian”, cu Marius Manole şi Rodica Mandache, s-a dovedit o alegere fericită pentru începutul acestui proiect. Cu atât mai mult cu cât „Misterul Sebastian”, primul din serie, îl aduce în faţa publicului pe Radu Beligan, povestind „live” despre întâlnirea lui cu dramaturgul mort într-un straniu accident de maşină. Citeste in continuare

Alexandru Mâzgăreanu nu este doar unul dintre foarte tinerii regizori talentaţi din România de azi. El se numără, fără îndoială, printre puţinii preferaţi ai teatrelor bucureştene de stat, la care în general creatori abia ieşiţi de pe băncile şcolii au acces foarte greu şi foarte rar. Citeste in continuare

Cea mai recentă dintre premierele Teatrului Odeon, „Natură moartă cu nepot obez”, trădează o nevoie tot mai des resimţintă în ultima perioadă şi care începe să devină aproape o tendinţă. E vorba spectacolul nepretenţios, creat pentru mai toate tipurile de public, în care micile drame se împletesc cu un comic de bună calitate şi în care sensibilităţile şi tristeţile contemporane şi/ sau general umane sunt cu plăcere şi fără eforturi digerate şi asimilate de spectator. Iar montarea de la Odeon este exact ceea ce-şi propune să fie. Atât textul lui Ion Sapdaru, cât şi regia asumat discretă a lui Eugen Făt se supun acestei idei. Să creeze un spectacol care să placă publicului, fără a fi doar comercial. Punct ochit, punct lovit… Citeste in continuare

E, cu siguranţă, un act de curaj să pui în scenă „Micul Prinţ” al lui Antoine de Saint-Exupery. Întâi, pentru că şi la prima, şi la a doua vedere textul pare nedramatizabil. Şi apoi, pentru că e una din acele poveşti care ne-au marcat copilăria şi e uşor să dai greş cu astfel de mituri… După spectacolul de la TNB cu o altă poveste nu tocmai uşor de dramatizat, „Privighetoarea şi trandafirul”, Carmen Vidu încearcă acum la noua sală a Teatrului Odeon o montare cu „Micul Prinţ”, avându-l în rolul principal pe băieţelul Alexandru China Birta, de altfel singura prezenţă „live” în scenă. Citeste in continuare

Dorina Lazăr, directoarea Teatrului Odeon, susţine că instituţia pe care o conduce n-ar putea funcţiona cu mai puţini angajaţi. Oamenii de cultură înţeleg că este vorba despre un moment de criză, subliniază reprezentantul Odeonului, însă nu sunt de acord cu disponibilizarea de personal artistic şi tehnic. Citeste in continuare

Am descoperit-o pe Mariana Cămăraşan, acum câţiva ani, după ce i-am văzut două spectacole la Teatrul Act din Bucureşti „Cui i-e frică de Virginia Woolf” şi „Amalia respiră adânc”. Primul a avut o viaţă scurtă, a primit drepturile doar pentru zece reprezentaţii, cel de-al doilea în schimb a făcut deja o mică istorie. Am vrut s-o cunosc pe regizoarea care pusese în scenă aceste două spectacole pentru că erau altfel. Aveau o energie anume pe care n-o mai întâlnisem de mult în teatru, un fel special de a crea relaţii între personaje. Am stat de vorbă îndelung, câteva ore, într-o cabină a Teatrului Act. Şi ce m-a fermecat atunci a rămas la fel şi astăzi. O sinceritate specială şi o încredere plină de lumină, dar şi de frământări, în teatru, în viaţă, în ceea ce e bun. Am redescoperit-o acum, în spectacolul Teatrului Odeon, care a avut premiera săptămâna trecută „Iadul este amintirea fără puterea de a mai schimba ceva”, a cărui regie o semnează împreună cu scenografa Alexandra Penciuc, cu care, de altfel, a colaborat şi la celelalte producţii. O poveste cu şi despre Mariana Cămărăşan… Citeste in continuare