De ceva vreme au apărut şi în România, şi în Bucureşti, stagiunile de vară. Până mai ieri, cum venea 1 iulie teatrele se închideau şi… vacanţă. Să fie „de vină” nevoia de cultură a românului, proaspăt descoperită de teatre, sau un alt fel de marketing ceea ce a dus la aceste încercări ce s-ar numi „stagiuni de vară”? Cert este că Teatrul Metropolis iniţiază în cadrul proiectului cultural „Teatru pentru toţi” programul de Teatru itinerant. Şi invitaţia lor sună cam aşa:  „Aşadar, în fiecare weekend din lunile iulie şi septembrie, vă invităm la spectacole în parcurile bucureştene, inaugurând astfel, în premieră pe ţară, spaţiul inedit de teatru-mobil”.

Proiectul acesta, Teatru itinerant, face parte din cadrul Festivalului „Cartier de vară”, ediţia a II-a, şi astfel, în parcul A.I. Cuza, fost IOR, a fost construit un spaţiu special, lângă bisericuţa de lemn, „cea mai modernă locaţie de teatru mobil din România”, aşa cum o prezintă organizatorii, neuitând să precizeze că e dotat cu aer condiţionat.

Două sunt spectacolele pe care Teatrul Metropolis le duce în această vară în parcul IOR, „Pijamale” de Mawby Green şi Ed Feilbert, după farsa „Moumou” de Jean Letraz (în weekendul ce tocmai s-a consumat), „A fi sau ce va fi…” de Lyle Victor Albert, în următoarele seri de sfârşit de săptămână, începând cu ora 19.00, şi pe cel de-al treilea, „Cum m-am lăsat”, pe 3 şi 4 septembrie, în Parcul Tineretului.

Fiind vorba de teatru itinerant, pe ideea „Mai aproape de tine”, montările alese s-ar încadra în genul comedie, comedie bulevardieră… mai potrivit, să spunem, cu spiritul locului unde este prezentat şi cu tipul de public ce va veni probabil la aceste spectacole, la care, de altfel, biletul costă 10 lei… Un calcul rapid şi veţi vedea că e mult mai puţin decât la film… deci şansele ca spectatorii „surprinşi” pe malul lacului din IOR sau la terasa din faţa „teatrului” să intre în sală sunt destul de mari. Ce văd în sală sau cât de greu e totuşi de jucat teatru în asemenea condiţii, asta e altă discuţie.

Că secole de-a rândul actorii au coborât în piaţa publică şi au jucat „comèdii” nu e o noutate. Că oamenii, dintotdeauna, şi „cu asupra de măsură” în aceste vremuri vor „pâine şi circ”, de asemenea, nu e o noutate. Că spectatorii adesea uită că într-o sală de teatru regulile de comportament diferă de  cele din alte spaţii publice, nici asta nu-i o noutate. Aşadar, aşteptaţi-vă, dacă veţi intra într-o seară în sala teatrului itinerant, să descoperiţi un umor de cele mai multe ori îngroşat – căci nu-i timp de finisarea gustului publicului şi nimeni nu-şi propune aşa ceva – să descoperiţi texte cu haz, uneori îndoielnic – dar tot e ceva să părăseşti televizorul şi să te avânţi într-o „sală” de teatru, fie el şi mobil. Şi aşteptaţi-vă, de asemenea, să descoperiţi o altă atmosferă. Nu tăcerea magică dinainte să înceapă un spectacol, ci zgomotele parcului care pătrund din afară, nu liniştea adâncă dintr-o sală, ci zdrăngănitul treptelor metalice de la intrare…

Revenind la montarea în sine. „Pijamale”, în regia lui Emanuel Pârvu, cu Adrian Titieni, Monica Davidescu, Anca Sigartău, Silviu Biriş, Emanuel Pârvu, Romeo Pop şi Alexandra Velniciuc. O scenografie simplistă a lui Bogdan Spătaru. Mai exact, interiorul unui apartament în care se vor desfăşura o serie întreagă de întâmplări mai mult sau mai puţin amuzante, pe ideea de comic de bulevard. Nu voi intra în detalii despre montare, pornind de la gândul că nu-şi propune să fie mai mult decât este, că textul în sine este suculent şi plin de situaţii gen: soţul vrea să-şi înşele soţia, soţia trimite o telegramă, amanta soţului este invitată la cină cu soţul ei, dar soţul nu există şi trebuie inventat etc. Între timp apare şi un prieten homosexual, care în final se „converteşte” şi descoperă deliciile amorului cu sexul opus… Nu voi intra nici în detalii de interpretare. Aş sublinia doar lăudabila discreţie a lui Adrian Titieni, într-o mare de tonuri îngroşate la maxim.

Dar dincolo de asta, stagiunea de vară din parcurile bucureştene este o idee. Desigur, „Hamlet” ar fi mai greu de jucat într-un asemenea spaţiu…