http://yorick.ro/teatrul-odin-hazard-noroc-sau-eugenio-barba/ Revistă săptămânală de teatru. Numărul 123, 21 - 27 mai Tue, 22 May 2012 07:14:04 +0000 hourly 1 http://wordpress.org/?v=3.3.1 http://yorick.ro/teatrul-odin-hazard-noroc-sau-eugenio-barba/comment-page-1/#comment-1713 suzieq Mon, 07 Jun 2010 11:58:29 +0000 http://yorick.ro/?p=2278#comment-1713 desigur ca aceasta ar fi o invitatie de a citi cartea, care sunt convins ca e extraordinara. Eu am vazut doar un spectacol, Inchisoarea de oase. A fost un spectacol ciudat, asa cum putin inghit, dar care a reusit sa-mi transmita starea de hazard sugerata de ce faceau Iona, Kafka si alti prieteni de-ai regizorului danez. Spectacolul nu-si propune sa oripileze prin ceva, dar o face. Actorii, majoritatea in varsta, nu au atitudine de batrani, nici macar de batrani senili, mai degraba de nebuni. Muzica e dementiala, si la propriu si la figurat si e facuta live de absolut toti actorii, care sunt si muzicieni desavarsiti. Ai impresia ca ai intrat in Infern, iar versete biblice rasturnate ca sens, si insertiile de muzica bisericeasca sunt ca niste vagi ecouri ale sperantei intr-un spectacol care prin scenografie sugereaza ideea de parastas. O experienta interesanta, mai putin flamboianta ca scenariu si ca joc. Actorii au roluri egale, se completeaza reciproc. E mai aproape de ceea ce numesc eu arta, si are si ceva modern in ideea de imersiune a spectatorului in spatiul piesei. desigur ca aceasta ar fi o invitatie de a citi cartea, care sunt convins ca e extraordinara. Eu am vazut doar un spectacol, Inchisoarea de oase. A fost un spectacol ciudat, asa cum putin inghit, dar care a reusit sa-mi transmita starea de hazard sugerata de ce faceau Iona, Kafka si alti prieteni de-ai regizorului danez. Spectacolul nu-si propune sa oripileze prin ceva, dar o face. Actorii, majoritatea in varsta, nu au atitudine de batrani, nici macar de batrani senili, mai degraba de nebuni. Muzica e dementiala, si la propriu si la figurat si e facuta live de absolut toti actorii, care sunt si muzicieni desavarsiti. Ai impresia ca ai intrat in Infern, iar versete biblice rasturnate ca sens, si insertiile de muzica bisericeasca sunt ca niste vagi ecouri ale sperantei intr-un spectacol care prin scenografie sugereaza ideea de parastas. O experienta interesanta, mai putin flamboianta ca scenariu si ca joc. Actorii au roluri egale, se completeaza reciproc. E mai aproape de ceea ce numesc eu arta, si are si ceva modern in ideea de imersiune a spectatorului in spatiul piesei.

]]>