TESTAMENT pentru România

Pe 4 aprilie, miercuri seară, am trăit un eveniment cu totul excepţional, ieşit parcă din aceasă vreme a globalizării şi a idolilor mai noi sau mai vechi. Petrecut, firesc, în actualitate, la Sala Rapsodia, acesta este un eveniment al timpului vertical.

 „Idealuri… independenţă, unire, rezistenţă. Mostre de demnitate şi credinţă românească. Şi, mai presus de toate, jertfă.” – sunt cuvintele Finetei Grigorescu, autoarea unui TESTAMENT la deschiderea căruia am fost de faţă. Am văzut tineri care s-au adunat în numele unui ideal comun şi care mărturisesc, cu mijloacele artei spectacolului, „povestea de dragoste întru Hristos a neamului românesc.” TESTAMENT este o producţie Artist Liber 2012 în colaborare cu Compania de Teatru Passe-Partout Dan Puric – scenariul şi regia: Fineta Grigorescu. În Sfântul şi Marele Post, o seară a Adevărului pe care 23 de tineri au dedicat-o martirilor români din secolul XX.

Gazdă bună, Dan Puric a fost cel care a ne-a adus în faţa ochilor şi a inimii, liturgic, momentele pregătite pentru o întâlnire esenţială între generaţii, în centrul căreia este jertfa. Pentru că, în ordine cronologică, spectacolul a încheiat seara. În întâmpinare, o expoziţie de pictură ortodoxă. Pe scenă, Dan Puric prezentând cartea Doinei Iovănel Spineanu, TEOFAN. REMEMBER! Cuvinte emoţionate ale autoarei. Şi încă o lansare, susţinută – alături de amfitrion şi de redactorul şef al Editurii Christiana, jurnalistul şi scriitorul Răzvan Codrescu – chiar de prezenţa lui Marcel Petrişor: ediţia a doua a cărţii sale, CUMPLITE ÎNCERCĂRI, DOAMNE! ANII DE MUCENICIE AI TEMNIŢELOR COMUNISTE.

Cotele cele mai înalte de emoţie au fost atinse de momentul în care domnul Gheorghe Jijie, care pe 10 iunie va împlini 93 de ani, a primit „Premiul pentru Demnitate Românească” acordat de Fundaţia Aiud. Cu greu au contenit aplauzele de dragoste şi recunoştinţă pentru acest erou al mişcării de rezistenţă, supravieţuitor al atrocităţilor din temniţele comuniste şi mărturisitor al credinţei ortodoxe şi al iubirii de neam şi ţară – Gheorghe Jijie. Între cei care nu mai sunt printre noi, încă două nume au fost rostite pe scena Sălii Rapsodia: Nicolae Petraşcu şi George Manu, cărora domnia sa le-a dedicat, spre vrednică pomenire, câte o monografie. Ceea ce s-a întâmplat „este –  aşa cum mărturisea Fineta Grigorescu – o pagină nescrisă cu cerneală, ci zugrăvită în fiinţa noastră naţională cu lacrimi şi sânge”.

Tinerii pe care i-am văzut în recitalul TESTAMENT sunt elevi, studenţi, profesori şi, doar unii dintre ei, profesionişti ai scenei. Spectacolul lor merită, cu prisosinţă, aplauze. Fotografiile au fost realizate de Irinel Cîrlănaru şi puteţi vedea mai multe pe http://c-tarziu.blogspot.com/ .  Dar ceea ce au realizat este dincolo de spectacol. Aşa cum a fost conceput – pe trepte de înălţare spiritual: Carte, Plecarea De Acasă, Ruga, Iubita, Crăciunul, Familia, Lupta, Crezul, Învierea – şi aşa cum a fost interpretat, devine o formă nouă de comunicare, tainică, ziditoare. Privindu-i, am avut sentimentul că ei sunt, împreună cu puzderia de tineri din sală şi împreună cu încă foarte mulţi alţi tineri cuminţi, care trec pe lângă noi fără să îi vedem, „aluatul” despre care vorbea Cuviosul Paisie Aghioritul că îl păstrează Dumnezeu pentru renaşterea neamului. Autoarea dedică acest spectacol celor care s-au jertfit, luptătorilor anticomunişti – dintre care, pe prea puţinii supravieţuitori i-am aplaudat cu mare emoţie, simţind că, pentru fraţii căzuţi, ei răspund mereu: Prezent! –, dar şi nouă „tuturor moştenitorilor acestui Testament spiritual pe care avem datoria să-l cercetăm şi să-l împlinim. Cu Dumnezeu, înainte!”

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.