Trei ani cu Yorick

Primul număr al revistei noastre a apărut pe 29 octombrie 2009. Voiam atunci să scriem altfel despre teatru: „Când am hotărât să construim o revistă de teatru şi l-am chemat pe Yorick din lumea lui Hamlet să ne fie însoţitor pe cărările atât de fragile pe care teatrul le deschide spre inima lumii, ne-am propus, înainte de toate, nu «să criticăm» ce se întâmplă acum pe scenele din România, ci să mergem alături, să dez-văluim drumul şi să stăm de vorbă, mai degrabă ca-ntr-o «amitié amoureuse»… Teatrul e o poveste, iar poveştile trebuie povestite.” Şi, după trei ani, rămânem fideli aceloraşi propuneri.

Despre scopurile şi sensurile criticii în acest moment al teatrului din România am vorbit de atunci de multe ori. Cine are nevoie de critică astăzi, cui îi este ea necesară? Artistului? Publicului? Criticului? Scriem ca să dăm direcţii? Scriem ca să dăm verdicte? Scriem ca să construim ierarhii? Scriem ca să păstrăm mărturii despre ce se întâmplă pe scenă? Scriem ca să chemăm publicul în sălile de teatru? Scriem ca să rănim orgolii într-o parte şi să le menajăm în alta? Scriem ca să primim telefoane şi emailuri ameninţătoare şi jignitoare de la cei faţă de creaţiile cărora ne arătăm rezervele? Scriem pentru că, vorba lui G. Călinescu, suntem artişti rataţi? Sau scriem, pur şi simplu, pentru că place teatru?

Nu încerc să găsesc acum răspunsuri la aceste întrebări, deşi revista le-a oferit cu siguranţă în aceşti trei ani. Am urmărit să ţinem ritmul cu mersul teatrului de la noi şi să reflectăm onest fenomenul, fără a avea iluzia că nu ne scapă nimic semnifictiv. Asumându-mi toate riscurile, spun că am dorit să-l reflectăm şi cu subiectivitate, câtă vreme deplina obiectivitate în plan artistic, fiind o utopie, este prilej de ipocrizie. Peter Brook vorbeşte despre curajul de a recunoaşte faţă de tine şi faţă de ceilalţi când te plictiseşti la teatru. E o formă de curaj la care noi, criticii din România, trebuie să mai lucrăm…

În aceşti trei ani am încercat în primul rând să construim o publicaţie sub semnul diversităţii, mai mult decât un săptămânal destinat exclusiv cronicii de spectacol, vizând un public de specialitate. Yorick.ro doreşte să ofere şi alte perspective asupra creatorului de teatru şi a actului artistic. Să lase artiştii din toate generaţiile să vorbească despre ei înşişi şi despre cum se vede lumea teatrului prin ochii lor. Am vrut să căutăm un punct de întâlnire între diferite tipuri de public sau, mai exact, să vorbim pe limba lui Yorick:

„Piesa-i gata, trag oblonul,

Dacă v-a plăcut bufonul,

Mai poftiţi şi altă dată!”