UNITER, prin ochii publicului

Spectatorul, această entitate abstractă căreia i se adresează teatrul, această forță pe care artiștii o ridică în slăvi, considerând-o judecător suprem, este parte implicată în procesul de comunicare numit spectacol de teatru. Atunci când vine însă vorba de recunoaștere experimată prin premii și distincții, spectatorul nu joacă niciun rol. Hotărârea îi aparține exclusiv unui anumit for. Premiile UNITER au o mică tradiție în România, având în vedere vârsta lor postdecembristă. Ele înseamnă mult în mediul artistic, fapt confirmat de contestările care nu mai contenesc. Dar ce înseamnă ele ele pentru spectatori și în ce fel contează?

Iată ideea de la ce a pornit inițiativa de a chestiona câteva persoane din public, cărora Revista Yorick le-a adresat următoarele întrebări:

1. Sunt importante premiile acordate anual de UNITER din perspectiva spectatorului?

2. Un premiu UNITER este un argument ce vă convinge să mergeți la un anumit spectacol?

3. Ce se poate face pentru ca Premiile UNITER să devină o forță cu un impact mai mare asupra publicului?

Irina B., 28 de ani, PR: Trebuie înființate și alte premii

1. „Întâmplarea face să lucrez într-un domeniu care are tangență cu arta și să fiu pasionată de teatru din copilărie. Așa că văd destul de multe spectacole dintotdeauna. Ca PR, știu că premiile sunt importante și când le câștigi, și când le pierzi. Ca spectator, știu că preferințele țin de gust și că ale mele nu coincid aproape niciodată cu ale juriului. Nici anul acesta nu au concis. Dar trebuie să recunosc că n-am văzut spectacolele din țară. Consider că există mereu spectacole și artiști nedreptăți.“

2. „Nu, în niciun caz. Un premiu UNITER nu mă convinge să aleg un anumit spectacol. Dar mă poate face curioasă.  Merg la spectacol în funcție de regizor, actori, teatru și de ce spun apropiații. Cronici nu citesc.“

3. „Cred că trebuie înființat un tip paralel de acordare a premiilor. Premiile UNITER n-au concurent și lipsa concurenței adoarme piața, te face să te lași pe tânjeală. Dacă tot alergi de unul singur, ce mai contează dacă ajungi cu un minut târziu.“

Constantin D., 48 de ani, economist: La teatru premiile nu contează ca la film

1. „Nu, nu sunt importante. La teatru premiile nu contează atât de mult ca la film. Adică mă interesează să văd filmele care au luat un Oscar anul ăsta, dar nu neapărat și spectacolele care au câștigat un UNITER.  Spectatorii obișnuiți, care merg la teatru de câteva ori pe an, cum sunt eu, nu prea știu despre aceste premii.“

2. „Nu, deloc. Merg în funcție de ocazie, de recomandări de la prieteni, de actorii care joacă în spectacolul respectiv. Nu cred că în teatru premiile sunt altfel decât în alte domenii, adică acordate în funcție de găști și de interese. Ceea ce nu înseamnă că mulți artiști care iau un asemenea premiu nu-l merită.“

3. „Nu știu, nu sunt de părere că un spectacol trebuie ales în funcție de premii. Există oameni în toate sălile de teatru, iar unele nu au deloc spectacole premiate. Poate dacă s-ar apela la televiziune, dacă ar auzi cât mai multă lume de ele, aceste premii are capta mai mult interes.“

Emilia T., 63 de ani, profesor pensionar: Publicul alege singur

1. „Merg la teatru de zeci de ani și am văzut multe spectacole premiate și i-am admirat pe mulți artiști care au câștigat așa ceva. Premiile UNITER sunt importante pentru că sunt o recunoaștere de care ei au nevoie, după atâția ani de muncă și datorită talentului, pe care nu-l are oricine.“

2. „Sigur că da. Văd Gala la televizor în fiecare an și mă interesează să mă duc la spectacolele acelea, dacă sunt din București. Numai că multe sunt din alte orașe, ceea ce e bine, dar nu și pentru mine, că nu ajung să le văd. Și mai aud de câte un tânăr pe care nu-l cunosc și mă bucur că sunt și ei luați în seamă, pentru că mulți merită, dar nu sunt valorificați.“

3. „Nu știu. Eu cred că toți cei interesați citesc, urmăresc, se informează. Pe ceilalți nu-i interesează. Premiile contează în lumea artiștilor, dar nu pot forța publicul să se ducă acolo sau dincolo. Publicul alege singur. Iar acum trebuie să fugă de televizor mai mult ca oricând și să se refugieze în sala de teatru.“

 

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.