La intrarea în „Hotel Europa”, te așteaptă un covor roșu țesut din promisiuni deșarte și în loc de serviciile de cinci stele aurii ți se oferă iluzia Occidentului. În „hotelul-continent”, totul se naște sub semnul înscenării. Două personaje diferite te invită cu subtilitate fiecare în lumea lui. Unul parcă se pregătește să-ți deschidă ușa unui palat, iar celălalt este un presupus angajat al Teatrului Național București. Asiști mai întâi la un discurs grotesc despre capitalism, bani, sclavie și putere, apoi te cazezi cu adevărat la „Hotel Europa”, un loc al terorii deghizat în șansa salvării.
Andrei Raicu, la debutul său ca regizor, alege acest text al macedoneanului Goran Stefanovski, despre lumea occidentală și hibele sale, precum și despre acea iluzie a unei lumi mai bune și a dorințelor împlinite, un fel de „american dream” în variantă europeană. Deși autorul se limitează la a reda o realitate dură și un adevăr inconfortabil prin poveștile unor personaje menite să nu se întâlnească niciodată, Andrei Raicu preferă să construiască o singură poveste care conține în sine mai multe istorisiri, iar personajele sale se întâlnesc în spațiul spectatorilor.
Dramele din camerele de hotel se compun într-o formă stratificată cu ajutorul unor cortine de celofan care semnifică și mirajul Ocidentului trăit de personaje, dar și nesiguranță, lipsă de intimitate, un văl care poate fi sfâșiat cu un efort minim. Celofanul cade înaintea visului care urmează a fi spulberat. Bărbatul îmbrăcat impecabil care promitea o nouă afacere aducătoare de profit este doar un mafiot care își etalează pe masă banii și armele. Doamnele care îl însoțesc renunță la peruci și maniere, odată ce scapă de sub privirea vigilentă a celor care conduc lumea ascunsă a mafiei. Prostituatele își terifiază și își înjosesc fără scrupule clientul. Luna de miere a unor tineri proaspăt căsătoriți se transformă în scenariul crimei perfecte. Pentru ei, Occidentul nu este nici soluția problemelor, nici salvarea, ci o prelungire a iadului din care au încercat să evadeze. Poveștile acestor oameni converg spre o concluzie comună: Hotelul Europa este o utopie. El are granițe, cutume, economii diferite și nu te poți plimba nestingherit fără să suporți consecințele.
În afara scenei, se conturează o poveste la care trebuie să contribuie și publicul. Ionuț Niculae, cu umorul lui specific, se străduiește să obțină un feedback și să scoată spectatorul din zona lui de confort. Goran Stefanovski, în descrierea spectacolului, își mărturisește curiozitatea față de reacția publicului la acest text, după 15 ani de la scrierea lui. Viziunea lui Andrei Raicu gravitează, la rândul ei, în jurul unui set de întrebări: „Cu ce m-a ajutat pe mine Europa de Vest?, Ce mi-a oferit mie ca individ?, Cum sunt eu privit in Europa?”. Dar, spectatorul rămâne într-o oarecare măsură impasibil și intangibil în „scaunul său de fildeș”. Poate s-a săturat de întrebări mari puse într-o formă nepotrivită sau poate nu mai vrea să plece acasă cu nelămuriri în loc de răspunsuri…
Spectacolul „Hotel Europa”, creat în cadrul programului „Noua Generație” la Teatrul Național București, prinde forma unui experiment care încearcă să transmită, totuși, un mesaj relevant pentru omul contemporan și pentru contextul său social. Imigranții au trecut toate granițele posibile și trăiesc cu iluzia acelei lumi mai bune după care tânjim chiar și noi, în propria țară. Deși personajele nu se remarcă la nivel individual și, deși spectacolul încă nu și-a găsit propriul ritm interior, poveștile se întrepătrund pentru a spune una singură, cea a „Hotelului Europa”, un loc imaginar, terifiant în care te poți trezi nu cu sabia lui Damocles deasupra capului, ci cu pistolul la tâmplă. Andrei Raicu poate nu și-a ales textul care să-i valorifice în totalitate potențialul, dar reușește să creeze un spectacol cu multiple sensuri, îndrăzneț și mai aproape de titulatura programului „Noua Generație”.
Teatrul Național București
Hotel Europa de Goran Stefanovski
Distribuție: Alexandra Laura Badea, Alina Badea, Eduard Cîrlan, Ionuț Niculae, Cosmin Dominte, Mădălin Mandin, George Lepădatu
Regie și adaptare: Andrei Raicu
Traducere: Ioana Ieronim
Scenografie: Mihaela Popescu
Asistent scenografie: Livia Vișănescu
Mișcare scenică: Andreea Belu
Muzică și sound design: Alex Halka
Light design: Cristi Niculescu
Print