E joi seara. La Opera Națională, melomanii sau simplii amatori de muzică așteaptă concertul susținul de Buika. Este un eveniment, fără îndoială, în viaţa muzicală a Bucureștiului. Concertul deschide ediția din 2013 a Festivalului Internațional al Artelor Spectacolului Muzical „Viața e frumoasă“. Paiete și pălării, dar și jeans și bocanci coabitează în liniște în sala mare, în așteptarea cântăreței.
Privesc totul dintr-o lojă, cu oarece tristețe, pentru că unii amici n-au norocul s-o asculte pe Buika live, căci n-au mai găsit bilete. Lucru pe care nu-l mai înțeleg după ce începe concertul și observ că destule loji au rămas goale. Adicătelea, oamenii au cumpărat bilete sau au primit invitații, dar n-au venit? Așa se pare. Probabil politicienii sau oficialii invitați au avut, în ultimul moment, ceva mai important de făcut.
Cu excepția lui Daniel Barbu, ministrul Culturii. Iată-l că apare pe scenă, devenind pentru câteva minute – sigur că fără să-şi dea seama – tipul de personaj pe care l-a ridiculizat ani întregi la televizor, pe vremea când nu combătea cu simbrie în tabăra liberalilor. Și uite, acum iese din decor și aterizează pe scenă, când spectatorul se așteaptă să intre Buika în toată splendoarea și forța ei. Apare însă Daniel Barbu, „introdus“ de Răzvan Dincă, managerul Teatrului de Operetă Ion Dacian. Și, când ți-e lumea mai dragă și abia aștepți să te convingi că viața e frumoasă, chiar și prin lucruri mărunte, cum e acest concert, se iveşte ministrul și-ți spune, nu înțelegi de ce, că festivalul se ține cu eforturi și că niște oameni au muncit pentru el. Lucruri de care nici că ți-ai fi putut da seama singur, zău așa. Ai senzația că vezi o marionetă care spune o poezie, e drept, scurtă. Simțul ridicolului, pentru lipsa căruia i-a criticat ani întregi pe alții – desigur, mai ales pe cei aflați la putere -, pare să-l părăsească.
Și iată-l căzând în capacana în care pică majoritatea politicienilor: retorica găunoasă, soră bună cu ipocrizia. Iată-l pe Daniel Barbu vorbind câteva clipe despre „slujitorii“ artei. Asta, după ce tocmai a aruncat Opereta în curtea Operei Naționale, de dragul economiilor, în țara lui Hagi Tudose. Nu-i nimic, festivalul se ține, ministrul zâmbește și vorbește grav, pătruns de importanța momentului. Nu-i nimic, unele lucruri nu se schimbă niciodată. Cum ar fi vorbele inepte, de pură complezență, rostite de un ministru invitat la deschidere drept răsplată pentru sprijinirea evenimentului, bănuiesc. Un ministru care până nu demult își arăta vasta și subtila cunoaștere a retoricii în calitate de analist politic și profesor universitar. Acest liberal convins, intens preocupat de treburile ministerului, vine acum să îmi spună mie, spectatorul care vrea s-o asculte pe Buika, că viața e frumoasă. O face înainte unui concert așteptat, cu care nu are nicio legătură, o face fără pic de farmec sau umor, în modul cel mai convențional și mai plictisitor cu putință. Și ghici ciupercă ce-i: oare de ce?
Print
Mai adăugaţi-i la dosar şi scandalul sălilor de cinema.