10, 9, 8, 7, 6, 5, 4, 3, 2, 1… La mulţi ani stagiunii 2014-2015! Ce dacă nu e 1 ianuarie şi nu sărbătorim cu artificii şi şampanie din miez de noapte până la crăpatul zorilor, tradiţional – preţ de o săptămână? E 1 septembrie şi ne adunăm mai mult sau mai puţin conştiincioşi pe la teatrele noastre. Repetiţii şi pregătiri pentru începutul de stagiune. La cabine se face schimb de poveşti de vacanţă, la scenă maşiniştii montează cam fără chef pantalonii şi circularul, ziua e încă lungă, iar spectatorii sunt în continuare ocupanţi ai locurilor de la terasele care servesc limonadă cu gheaţă. Şi totuşi. Începe o nouă stagiune.
Iar cum eu nu îmi pun niciodată dorinţe nici când suflu în tortul aniversar şi nici când trec avioane, îmi consum acum în scris speranţele, în numele teatrului. În ultima vreme listele sunt foarte la modă – cărţi, filme, spectacole, reunite în număr de câte zece, atârnate pe pereţii virtuali, stau mărturie a experienţelor intelectuale care se presupune că înseamnă o parte din „a fi”-ul nostru. Jocul meu de azi nu e o provocare. Doar wishful thinking la început de toamnă, în (dez)ordine.
1.„Minte limpede şi vânt la pupa.” Revenirea inspiraţiei pe tărâmul regiei româneşti.
2.„Tânăr şi neliniştit.” Actori tineri în roluri importante pe scenele teatrelor de stat.
3.„The winner takes it all”. O Gală a Premiilor UNITER fără de certuri inutile şi supărări infantile.
4.„Artă. Şi nu culinară”/„Noi jucăm, noi nu mâncăm”. Spectatori care nu mănâncă floricele, chipsuri şi covrigei săraţi în sala de teatru.
5.„Linişte! Astă-seară nu se improvizează”. Telefoane tăcute şi spectacole neacompaniate de ringtonuri polifonice.
6.„Mulţi, dar… de calitate”. Cozi la casele de bilete pentru spectacole şi altfel decât bulevardiere.
7.„Ovaţionaţi în picioare!”. Premiere la care publicul aplaudă în picioare nu din obişnuinţă.
8.„Curaj, găină, că te tai!” Spectacole care să depăşească pragul confortului oferit de corectitudine şi cuminţenie.
9.„Coming out the closet.” Teatru independent ca mesaj, formă de exprimare şi estetică, nu doar ca buzunar al teatrului de stat.
10.„Sinceritarea criticului de cursă lungă”. Colegi obiectivi şi cronici asumate.
Dacă peştişorul de aur îmi va îndeplini trei dorinţe, zâna măseluţă încă una, Moş Crăciun îmi va aduce măcar două în dar, Iepuraşul de Paşte încă una şi mai prind şi trei stele căzătoare, lista e acoperită. Până când învăţ să pescuiesc aştept, însă, Crăciunul cu ochii aţintiţi pe cerul nopţii.
Print