La început de 2019, Revista Yorick, care împlinește în acest an zece ani de existență, vă oferă o retrospectivă a anului teatral 2018, în zece cronici care își propun să surprindă peisajul teatral al momentului, cu perfecțiunile și imperfecțiunile lui. De asemenea, va invităm să votați în paginile revistei noastre spectacolul preferat.

Continuă să citești



Cronica

Cât de fragile sunt limitele dintre normalitate și anormalitate? Până unde merge dictatura regulilor societății? Până unde merge dictatura „normalității”? Într-o lume în care dictaturile de orice fel se întrec în a-și afirma virtuțile „toleranței”, într-o lume în care totul „trebuie” și totul e închis în mici compartimente bine etichetate, ale căror limite nu trebuie [...] Citește în continuare

Cronica

Iubire, neiubire, disperare, evoluție, artă, căutare, schimbare, ambiție, generații, condiția creatorului, tristeți adânci ca marea, singurătăți, mai ales singurătăți infinite. Așa arată în câteva cuvinte cel mai recent spectacol pus în scenă de Andrei Șerban, la UNTEATRU. „Pescărușul” lui Cehov, în această superbă nouă variantă este, poate, unul dintre cele mai sincere spectacole ale lui [...] Citește în continuare

Cronica

Nu, spectacolul lui Silviu Purcărete, „Povestea prințesei deocheate”, nu este un spectacol kabuki, așa cum s-a tot vehiculat înainte și chiar și după premiera care a avut loc în cadrul ediției din acest an a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu. E mai degrabă o privire parodică asupra felului în care europenii se raportează [...] Citește în continuare

Cronica

La 20 de ani de existență, Teatrul Act rămâne în peisajul teatral independent din România credincios acelui tip de teatru pe care l-a promovat încă de la început, și anume, teatrul de artă. Într-o lume teatrală tot mai fragmentată, Teatrul Act, deși are puține premiere anual, este de fiecare dată, prin doar numele său, o [...] Citește în continuare

Cronica

Consecvent observației că, cel mai adesea, superlativele relative înșală tocmai din cauza relativității lor specifice, prefer formularea că Un tramvai numit dorință este nu cea mai, ci una dintre cele mai frecvent jucate piese din creația lui Tennessee Williams. A fost scrisă în 1947, cu doar puțin înainte ca drmaturgul să primească premiul Pullitzer, a [...] Citește în continuare

Cronica

Despre “Hamlet” se spune c-ar face cât o mie de piese într-una singură, interpretarea sa fiind, până la urmă, o alegere regizorală. O piesă-burete ce poate fi montată ca tragedie metafizică, politică, filosofică, psihanalitică, piesă poliţistă, de dragoste, trădare, horror, tragedie de familie şi… cine ştie cât de departe se mai poate ajunge. Au dovedit-o, [...] Citește în continuare

Cronica

În repertoriul Teatrului Nottara și chiar în contextul mai larg al întregului peisaj teatral din România, spectacolul „Molière/eréiloM“ e o construcție mai puțin obișnuită. Își propune să prezinte viața lui Molière, dar nu numai atât, își propune să integreze bucăți din opera lui în această biografie construită special pentru spectacol pornind de la celebra „Viaţa [...] Citește în continuare

Interviu

Este actriță a Teatrului Nottara, unde joacă de când a terminat facultatea, în anul 1993, la clasa profesorului Alexandru Repan. Crenguța Hariton a crescut în teatru, alături de trupa de actori-păpușari a Teatrului din Constanța, unde lucra mama ei, apoi, ea însăși a fost doi ani și jumătate actor-păpușar la Ploiești. Îi plac poveștile și-i [...] Citește în continuare

Carte de teatru

Teatrul absurdului de Martin Esslin este una dintre lucrările de referință din istoria teatrului modern. Cariera impresionantă a amplului studiu semnat de profesorul care a cercetat îndeaproape opere fundamentale ale modernității, multe dintre ele asocite acum cu postmodernismul și, în același timp, de-a dreptul „clasicizate”, punând sub lupă un fenomen polimorf, complex, este una dintre [...] Citește în continuare

Cronica

Cred că ceea ce contează prioritar în spectacolul Despre tandrețe pus în scenă la Teatrul Dramaturgilor Români de regizorul Felix Alexa (care semnează deopotrivă regia, ilustrația muzicală, light design-ul și versiunea scenică a montării) e că ne rezervă marea surpriză de a descoperi un Matei Vișniec substanțial altfel. Altfel și decât acel Vișniec din perioada [...] Citește în continuare