Interviu,

Pe Adrian Tibu l-am cunoscut cu ceva ani în urmă, la ediția pilot a Festivalului de Teatru Tânăr de la Sibiu și am senzația că-l știu de-o viață întreagă. Întâlnirea cu el a fost o bucurie reală. Unul dintre puținii teatrologi-manageri de teatru, el a reușit în cinci ani să creeze un nucleu cultural la

Continuă să citești



Editorial

Doi-zece, doi, doi, oi,oi,oi. Cu reverb,erb,erb. Pentru plăcerea la toată lumea prezentă, pentru pretenariiii mei ‘telectualii, o zicere dîn toată inimioara. Solooo. Întru frăţie, aceptare, iubirică de toţi şi toate cele mai fromoase şi diverse, să moară duşmanii de ură de rasă şi gen. Ra-ra-ra-ra-ra. Balans, balans. I-auzi. Dacă aşa se cere, se doreşte şi [...] Citește în continuare

Cronica

Nu, nu pentru că e un spectacol politic este „Richard al III-lea”, în regia lui Andrei Șerban, o montare de referință care va rămâne cu siguranță în istoria teatrului. Și asta în primul rând pentru că e o mare diferență de la acea perioadă în care Lucian Pintilie punea în scenă celebrul „Revizorul”, spectacolul interzis, [...] Citește în continuare

Cronica

Consecvent preocupării de a explora feluritele aspecte și straturi ale prezentului, dramaturgul Székely Csaba abordează în cea mai recentă dintre piesele sale sau poate doar ultima care a văzut luminile rampei complicatele relații dintre un trecut neasumat și nedecontat în întreg ansamblul hidoșeniei sale și prezentul care se răzbună. Piesa se numește Nu regret nimic, [...] Citește în continuare

Cronica

La zece ani după ce Nora lui Ibsen își părăsea soțul, trântind zgomotos ușa Casei cu păpuși și în același an (1889) în care Strindberg scria una dintre cele mai cunoscute piese ale sale, Domnișoara Iulia, marele romancier rus Lev Nikolaevici Tolstoi publica o superbă povestire intitulată Sonata Kreutzer, al cărei titlu, preluat ad litteram [...] Citește în continuare

Opinii

Comentând, cu mulți ani în urmă, un spectacol bucureștean cu piesa Hedda Gabler, regretatul poet și critic Marius Robescu socotea că ar fi ceva inactual în piesele lui Ibsen (cf. Autori și spectacole, Editura Eminescu, București). Pe urmele lui Erich Auerbach, autorul celebrei cărți Mimesis, comentatorul aprecia că respectivul inactual și-ar avea originea în “chiar [...] Citește în continuare

În lume

Cel mai cunoscut teatru liric din Europa a anunțat săptămână trecută că, în urma unor critici dure, va returna o finanțare substanțială oferită de Arabia Saudită, informează agenția de presă Reuters. Returnarea sumei de peste 3 milioane de euro implică, de asemenea, renunțarea la proiectul de colaborare  cu Arabia Saudită pentru înființarea unei școli de [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Sufocată de viaţa cu program Şi de-acelaşi „va urma” cotidian Al savanţilor cu barbă, cu şoşoni şi ochelari – Pedagogi şi profesori octogenari De algebră, geografie şi pian – Primăvara A izbit cu pumnu-n geam Şi-a fugit din pension De la „Notre-Dame de Sion”.   I-am citit isprava-n calendar Şi-am pornit îndată după ea S-o-ntâlnesc [...] Citește în continuare

Editorial

Zilele trecute am găsit într-un computer mai vechi un text scris pentru revista Teatrul azi cândva, prin anul 2011 sau 2012. Text ce se intitulează Colocviul de la spartul târgului. Încercam în comentariul cu pricina să surprind esența faptelor, realităților, îngrijorărilor aduse în discuție cu ocazia unei dezbateri propuse de prețuita noastră colegă Alice Georgescu, [...] Citește în continuare

Cronica

Sintagma-titlu aparține lui Romulus Boicu, semnatarul scenografiei noii premiere a Teatrului „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe, „Și liniștea are puls”, în regia lui Horia Suru. Adaptând piesa britanicului Brad Birch, cu concursul esențial al coregrafei (care semnează și ilustrația muzicală) Sophie Duncan (conațională a dramaturgului), regizorul schițează portativele unui blues al condiției umane, mergând mai [...] Citește în continuare

Cronica

Obişnuinţa poate fi un duşman redutabil. Din obişnuinţă ajungi nefericit, din obişnuinţă ajungi nemulţumit, totul pare a fi anapoda şi nu ştii de ce oare. Parcă nimic nu e la locul lui, parcă nimic nu prea mai are haz, banalitatea zilelor le uniformizează pe toate într-o păcătoasă de obişnuinţă mortală. Lucrurile care ne devin obişnuinţe [...] Citește în continuare

Cronica

Către sfârșitul anilor ’80, Asociația Internațională a Criticilor de Teatru (AICT) a organizat, pe parcursul a mai multor zile o dezbatere pe tema contemporaneității lui Shakespeare. Gândită, inițial, drept un un omagiu adus teatrologului polonez Jan Kott, autorul celebrului eseu Shakespeare – contemporanul nostru, sesiunea a analizat felurite aspecte ale contemporaneității lui Shakespeare. Actele respectivului [...] Citește în continuare