Zeci de evenimente. Mii de spectatori. Spectacole-eveniment. Unele dintre cele mai importante trupe ale lumii. „Arta de a dărui”… Întâlniri speciale. Săli arhipline. Păpuși gigant în Piața Mare. Flăcări. Fanfare pe bicicletă. Lev Dodin și celebrul lui Hamlet. Faust, mereu spectaculosul Faust… Pippo Delbono și stranietatea lui inconfundabilă. Stelele pe Aleea Celebrităților. Zidul. Incredibila energie a valurilor de oameni care invadează pietonala și apoi Piața Mare și Piața Mică. Parfumul de tei. Concertele din Biserica Ursulinelor. Cisnădioara cu tot farmecul ei din altă lume, cu misterul ei extraordinar, cu lumina care se filtrează la apus, prin ferestruici. Cărțile de teatru pe care numai acest festival le face cu consecvență de ani întregi. Conferințele… cele mai frumoase conferințe cu artiști din lumea largă. Focul de artificii. Spectacolele lectură. Clubul festivalului. Tramvaiul Popescu, în drumul spre Rășinari… Iată doar câteva dintre ingredientele celui mai mare festival de teatru din România și unul dintre cele mai importante festivaluri de teatru din lume. Că e un fenomen, că rămâne unic prin tot ceea ce propune, că atmosfera, în cele zece zile cât durează, e incandescentă și că timpul curge în alt ritm, toate astea fac ca Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu să fie un brand de țară. Poate cel mai important… Sunt zeci, sute, mii de motive pentru care în luna iunie nu poți să lipsești de la Sibiu, indiferent că ești sau nu un spectator constant al sălilor de spectacol. Pentru că Sibiu e despre mai mult de-atât. Din cele O MIE de motive pentru care să iubești FITS, am să le aleg pe primele zece și am să vă las pe dumneavoastră să le completați pe restul…
1.Pentru că…
Din prima zi în care ajungi la FITS, simți că energia se schimbă, că într-o țară în care oamenii sunt interesați prea puțin de cultură, într-o țară în care cultura primește cele mai mici fonduri și pare un moft, într-o țară în care cultura s-a tăiat cam de prin tot ce-a mai rămas din mass-media, îți dai seama că, de fapt, cultura poate face și rating… dacă există minți deschise, că oamenii au nevoie de asta, chiar dacă uneori nu realizează, că, iată, teatrul generează cel mai mare fenomen de… turism cultural din România. Și da, FITS nu înseamnă doar spectacole Indoor, ci înseamnă și un porumb mâncat pe pietonală, în timp ce admiri pitoreasca fanfară pe biciclete, fotografiată de mii de telefoane, că FITS înseamnă valul de oameni din Piața Mare, care privesc fascinați la jocul de flăcări, sau la păpușa gigant, sau la cine știe ce acrobație spectaculoasă acolo, sus, în aer, lângă turnul Primăriei. Că FITS înseamnă toți acei copii care, sus, pe umerii părinților, privesc fascinați baloanele uriașe și se îndrăgostesc de teatru…
2.Pentru că…
FITS înseamnă întâlnirea cu cele mai importante companii de teatru din lume. De ani întregi, la Sibiu ai garanția calității. Și da, chiar dacă nu toate spectacolele au același nivel (cum ar fi posibil?), Sibiu îți arată o oglindă inteligentă a ceea ce se întâmplă în lume, comparativ cu ceea ce se întâmplă în teatrele din România. Și, pe lângă marile hituri, care există an de an (cum ai putea lipsi de la „Hamlet-ul lui Dodin”?), magia Sibiului e că întotdeauna poți găsi mici bijuterii printre celelalte spectacole din selecția internațională foarte inteligentă. (E-adevărat că în ce privește selecția spectacolelor din România poate ar trebui făcute niște schimbări…) Dar cel mai important lucru este că ai șansa de a „strâmba din nas” că nu prea ți-a plăcut „Bucuria” lui Pippo Delbono, sau „Hamlet-ul lui Dodin”, sau „Venezuela” lui Ohad Naharin… Unde altundeva în România mai ai acest privilegiu?!
3.Pentru că…
Poți vedea un spectacol precum „Bucuria/ La Gioia” lui Pippo Delbono, după ce l-ai ascultat vorbind într-o conferință magică, unde te-ai contaminat de tristețea lui metafizică, de nebunia lui amară, de poezia lui cu iz de hybris; pentru că poți să intri în acea lume a lui atât de specială, în universul lui ca o mare de flori care umplu scena și o transformă într-un ocean de tristețe și moarte, de luptă cu un Dumnezeu în care pare că nu crede, dar pe care-l strigă absurd, ca-n „Așteptându-l pe Godot”, pentru că știi și simți și înțelegi la un alt nivel că acea întâlnire cu lumea unică a lui Pippo Delbono poate fi ultima… pentru că-i vezi tristețea nesfârșită din priviri. Pentru că-i înțelegi extraordinarul adevăr pe scenă, un adevăr care nu seamănă cu al nimănui altcuiva, fiindcă el face teatru cu „sânge și carne” și cu propria viață și cu propria moarte. Pentru că, după ce-i citești cartea „Dăruirea de sine”, îi vezi continuarea firească în spectacolul care s-a născut din moartea lui Bobo…
4.Pentru că…
Poți vedea un spectacol precum „Hamlet-ul lui Dodin”… Un „Hamlet” recompus ca un puzzle din alte texte ale lui Shakespeare, din gândurile unui regizor genial, care pare să fi stat adesea de vorbă cu „Hamlet-ul lui”, pe care-l înțelege, îl iubește și-l detestă în aceeași măsură. Un Hamlet în care se regăsesc și care conține o mie de teorii și de idei care s-au scris de-a lungul secolelor despre acest personaj misterios, marele „nebun” care străbate istoria culturii cu un „a fi sau a nu fi” în buzunar, acest nebun visător, capabil să ucidă și cu inima arsă, acest nebun în care adevărurile se ciocnesc și care e marele regizor al unui spectacol în care manipulează o „curte” întreagă. Ei bine, Hamlet-ul lui Dodin e departe de Hamlet-ul lui Shakespeare, dar fără să-l trădeze vreo clipă. E poetic și seducător atunci când vorbește cu vorbele lui Romeo, e atroce când vorbește cu vorbele lui Richard III. E un spectacol care nu te lasă să dormi multe nopți după ce l-ai văzut și care te bântuie cu schelele lui uriașe, acoperite cu bucăți de celofan – un spațiu aproape tarkovskian – cu sunetul capacelor de lemn care se închid cu zgomot peste morminte, e un spectacol acid și inteligent care vorbește în egală măsură despre moarte, despre trădare, despre ură și despre iubire. E „Hamlet”-ul personal al unui mare regizor, care pare să fi stat de multe ori la masă de vorbă cu Shakespeare…
5.Pentru că…
Poți vedea un spectacol precum „Venezuela” lui Ohad Naharin. Hipnotic. Absolut hipnotic. Cu ritmurile lui incomparabile, care se ciocnesc, se amestecă, se resping și creează un vârtej magic în care te poartă o oră și jumătate. Pentru că simți cum sunetul îți explodează direct în inimă, pentru că toată istoria nescrisă a lumii pare cuprinsă în fiecare dintre imagini, pentru că vezi deșertul Israelului, pentru că simți toată istoria creștinismului și a Vechiului Testament amestecându-se, pentru că simți parfumul Orientului și retrăiești în acea oră și jumătate secole de istorie, pentru că te conectează la ritmurile tainice ale universului. Pentru că are magie…
6.Pentru că…
La Sibiu te poți întâlni oricând cu orice mare artist la o cafea, la una dintre terasele de pe pietonală sau din Piața Mică. Pentru că aici, la Sibiu, FITS face ceva și topește distanțele dintre oameni și pe Podul Minciunilor, printre flori și cu norii și cerul albastru în spate, cu acoperișurile cărămizii ale Sibiului vechi deasupra, în timp ce se aude un sunet de pian sau muzica lui Mozart răsunând de la cine știe ce spectacol se întâmplă în același timp la câțiva metri mai încolo, în Piața Mică, aici la un pahar de vin sau o cafea poți sta de vorbă cu oricare dintre vedetele invitate la festival. Asta după ce ai stat toată noaptea la Clubul festivalului, în curtea interioară a teatrului, unde se leagă prietenii de-o viață sau de-o vară…
7.Pentru că…
Dacă nu ești tocmai un spectator care frecventează des sălile de teatru, ba chiar dacă n-ai intrat de mai mult de două ori într-o sală de teatru, aici, la FITS sunt toate șansele să te îndrăgostești pentru totdeauna de teatru. Și să descoperi că teatrul e de mai multe feluri. Și că e loc sub soare pentru toată lumea. FITS e pentru toată lumea și în cele zece zile oricine va găsi la Sibiu măcar un motiv de bucurie.
8.Pentru că…
Aici poți să-l asculți pe părintele Necula vorbind despre… „arta de a dărui”, despre adevăr și sinceritate în teatru și în biserică…
9.Pentru că…
La FITS îl poți auzi pe George Banu în dialog cu cei mai mari artiști ai lumii… Și te poți bucura că, după ce ai trecut prin Piața Habermann și ai văzut un mic show și ai gustat apoi ceva din bunătățile pregătite, ai trecut să vezi expoziția „Purcăretiada” a Cristei Bilciu sau ai intrat pentru a nu știu câta oară în „iadul” spectaculos al lui Silviu Purcărete din „Faust”, pentru că după ce ai așteptat taxiul în ploaie la Fabrica de Cultură sau ai alergat de la un spectacol lectură și ai trecut înainte pe la o lansare de carte, intri la Habitus și asculți un dialog unic… și știi că n-o să poți uita niciodată privirea aceea a lui Pippo Delbono…
10.Pentru că…
FITS este un barometru perfect al lumii şi al societăţii în care trăim şi vedem teatru, al ipocriziilor şi al sincerităţilor noastre, al revoltelor şi al subiectivităţilor noastre, al felului atât de diferit de a ne raporta la valoare şi la non-valoare, al curajului de a ne asuma opinia… de cele mai multe ori pe cea adevărată, la o masă relaxată, cu o ceaşcă de cafea în faţă, iar pe cea cosmetizată, în public. FITS e o stare de spirit. Sută la sută necesar în acest moment al teatrului românesc. Festivalul de la Sibiu își oferă luxul de a te bucura sau a refuza un spectacol, de a te revolta că teatrul arată şi aşa, că e viu şi ţine ritmul cu superficialităţile noastre.
Print