1980, Teatrul Mic: Maestrul şi Margareta

Mihail Bulgakov citit de Cătălina Buzoianu

Romanul Maestrul şi Margareta este recunoscut drept capodopera lui Mihail Bulgakov. O dată cu el, scriitorul revine la procedeele pe care le folosise în proza scurtă, dar şi în celelalte romane: dramatismul scenic, coşmarul şi parodia care, de astă dată, tind să se subordoneze fantasticului.

Moscova anilor 1930 şi Yerushalaimul anilor 30 se interferează în cartea lui Bulgakov cu un al treilea plan, cel al dracilor, într-o manieră suprarealistă. Cel care patronează întregul sistem este diavolul care, puţin transformat, pare a coborî din paginile Faust-ului goethean. Numele lui este Woland (cuvânt care, un pic modificat, îl desemnează pe diavol într-unul dintre dialectele germane). Amănuntul/accesoriul care îl trădează de la început este bastonul cu măciulie neagră-cap de pudel, amintind de metamorfoza diavolului la prima întâlnire cu Faust.

Romanul s-a bucurat de o foarte largă popularitate, fiind tradus în Anglia, Italia, S.U.A., Franţa, Spania, Germania şi în România., stârnind interesul regizorilor care au făcut ca el să vadă atât luminile rampei, cât şi pe cele ale ecranului. Despre spectacolul montat în 1980 de Cătălina Buzoianu la Teatrul Mic am mai scris în paginile revistei noastre şi revin acum, ispitită de câţiva dintre studenţii mei pe care i-am văzut citind romanul pe nerăsuflate. Lor le mulţumesc şi le spun că îi privesc cu bucurie şi speranţă.

Cătălina Buzoianu, împreună cu Mihaela Tonitza-Iordache, a impus scenariului un strâns raport de fidelitate cu opera lui Bulgakov, chiar dacă în roman acţiunea începe miercuri seară la Patriarşie Prudî cu discuţia dintre Mişa Berlioz şi Ivan Bezdomnîi –  moment în care îşi face apariţia Woland, sub masca unui consultant străin specializat în magie neagră – şi se încheie sâmbătă seară cu plecarea trupei sale din Moscova. Liniar, cu breşe temporale în care se generează acţiunea romanului scris de maestru. Din raţiuni scenice, Cătălina Buzoianu a conceput un timp ce se va desfăşura pe spirală: un timp al acţiunii, care începe cu aducerea lui Ivan în clinica doctorului Stravinski, întâlnirea cu maestrul şi lunga convorbire care organizează materialul romanului prin flash-back-uri. Finalul va fi marcat de plecarea maestrului şi a Margaretei, sâmbătă noapte.

Pentru personajele lui Bulgakov, Cătălina Buzoianu găseşte şase paradigme, populate astfel: 1. Maestrul şi Margareta; 2. Ivan Bezdomnîi; 3. Stravinski şi personalul clinicii; 4. Mişa Berlioz şi ceilalţi; 5. (paradigma dracilor) a) Woland (baston cu măciulie-pudel)  b) Koroviev-Fagot (cadrilat), Behemoth (motan), Azazello (os de găină), Hella (cicatrice), Abadonna (ochelari negri); 6. în Yerushalayim: Yeshua Ha-Nozri, Levi Matei, Pilat din Pont şi alte personaje de la curtea lui Pilat. Compatibilitate vs. incompatibilitate şi raporturi de atribuire, de contiguitate şi de dominaţie între personaje, ceea ce o conduce pe regizoare la următoarea împărţire a rolurilor: Ştefan Iordache – maestrul şi Yeshua Ha-Nozri, Gheorghe Visu – Bezdomnîi şi Levi Matei, Octavian Cotescu – Stravinski şi Pilat din Pont, alţi actori – personalul clinicii şi curtea lui Pilat. Se decupează astfel două planuri: primul este cel diegetic (al naraţiunii), iar cel de al doilea este cel simbolic (romanul despre Yeshua Ha-Nozri), două planuri aparent paralele, dar în fapt contigue.

O acţiune atât de bogată, cu planuri interferate, personaje “reale” care intră în relaţie cu personaje fantastice, spaţiu şi timp ce se definesc “real”, “istoric” şi fantastic ar fi putut duce la un spectacol stufos sau prolix. Demersul scenic al Cătălinei Buzoianu a evitat acest pericol prin folosirea cu maximum de eficacitate a două elemente prin care reuşeşte să decupeaze timpul şi spaţiul acţiunii în spectacol: eclerajul şi împărţirea scenei în sectoare. (Este aceeaşi modalitate de rezolvare a ambiguităţii din spectacolele Tinereţe fără bătrâneţe, Istoria ieroglifică, Să îmbrăcăm pe cei goi. Este motivul pentru care consider că Maestrul şi Margareta era, la acea vreme, un spectacol integrat programului estetic al Cătălinei Buzoianu, ca o poetică aplicată.)

Lumina a funcţionat (la fel ca în spectacolul Să îmbrăcăm pe cei goi – Teatrul Mic, 1978) pe opoziţia lumină albă-lumină colorată (denotativ-conotativ). Lumina albă a fost folosită pentru planul diegezei (clinica profesorului Stravinski – cele câteva ore de sâmbătă seară, în care Ivan şi maestrul povestesc cele întâmplate). Pentru flash-back-urile povestirii celor doi, Cătălina Buzoianu a folosit lumina colorată.

În ceea ce priveşte spaţiul, scena a fost împărţită în trei sectoare: a) sector (de la jumătate până în fundal) ce aparţine exclusiv planului flash-backurilor, planului fantasticului – întâlnirea lui Mişa şi Ivan cu Woland, câmpul de acţiune al dracilor, scena episoadelor din romanul maestrului + lumină colorată; b) spaţiul (de la rampă până la jumătate) rezervat planului diegetic (acţiunea de sâmbătă seară – clinica de psihiatrie + lumină albă); c) sector care fizic se suprapune celui anterior (de la rampă până la jumătate), dar căruia i se asociază lumină colorată şi, astfel, intră în paradigmă funcţională cu sectorul dedicate planului fantastic (a) – este camera maestrului.

Am încercat în această sumară prezentare să-mi reamintesc felul în care Cătălina Buzoianu şi Mihaela Tonitza Iordache au citit Maestrul şi Margareta. Decupajul de spaţiu şi timp a fost operat şi în jocul actorilor pe care acum îi privesc în amintire. Nu ştiu cum se întâmplă, dar îi văd cinematografic, în gros-plan: Ştefan Iordache, Valeria Seciu, Mitică Popescu, Dinu Manolache, Gheorghe Visu, Mihai Dinvale, Dinu Ianculescu… Recitesc acum – după mai bine de trei decenii de la lectura din facultate şi la fix trei decenii de la premiera de la Mic (care mi-a prilejuit debutul la radio, cu interviul pe care mi l-a acordat Cătălina Buzoianu pentru emisiunea Rampa şi ecranul) – Maestrul şi Margareta. Şi mi se face un dor cumplit…

Print

5 Comentarii

  1. vlad 02/12/2010
  2. vlad 02/12/2010
  3. Ana 05/04/2016
  4. NERO 12/04/2017
  5. Diana 24/04/2017

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.