Ce mai înseamnă azi teatrul? Catharsisul e depăşit, că doar e vechi şi antic. Circul servit laolaltă cu pâinea şi-a pierdut termenul de valabilitate peste secole. Religie pe înţelesul celor mulţi a fost cândva într-un ev obscur. Degetul îndreptat ostentativ în ochiul burghezului a amorţit şi el. Propaganda s-a decolorat. Şopârla autohtonă s-a transformat în dinozaur… Astăzi teatrul e cool. E un statement. Cam ce era brăţara groasă de aur pe mâna proprietarului de butic. Şi nici măcar nu mergi la teatru pentru a fi văzut în hainele cele scumpe sau pentru a vedea cine cu cine mai socializează la bufet şi cine cu cine împarte loja. Timpuri apuse. Dacă te respecţi cu adevărat, tu ca om, mergi numai la spectacole cu vedete. Nu te duci aşa, la întâmplare, la primul teatru care îţi iese în cale şi îţi cumperi bilet. Asta e pentru vulg. Tu, om rafinat şi corporatist cu tabieturi şi timp puţin, mergi la sigur. Iar cum în ţara noastră există trei actori – Maia Morgenstern, Horaţiu Mălăele şi Dan Puric – ai şi de unde alege.
Aşa au ales şi cei care au umplut sala Teatrului „Nottara” la premiera spectacolului „Hamlet” – şuşaneaua-maximă. Iar pentru că termenul de „şuşanea” are o conotaţie peiorativă, mă simt obligată să îmi încep argumentaţia cu definiţia din DEX: şuşanea s.f. (fam.) 1. Trupă de teatru improvizată în vederea susţinerii unui turneu. 2. Spectacol (de varietăţi) cu numere improvizate, de calitate discutabilă, atât în privinţa programului, cât şi a interpretării. 3. Ext. Aranjament între două sau mai multe persoane în vederea obţinerii unor venituri personale. pl. -ele. Oricare din cele trei definiţii acoperă desfăşurarea de forţe artistice la care am asistat.
1. Trupa de teatru este improvizată. Asociaţia Artextract şi Euteascult sunt producătorii, iar artiştii par să fi fost aleşi în funcţie de box-office, grad de notorietate şi perspectiva marketării. Altfel ce ar căuta neamţul în Bulgaria şi Maia Morgenstern împreună cu Laura Cosoi într-un spectacol de teatru? La fel şi ideea de turneu este foarte plauzibilă. Ba chiar aceasta pare a fi raţiunea de a exista a proiectului – un itinerariu generos prin oraşele patriei, care să bucure publicul larg. Decor nu este, recuzita încape lejer într-un autocar, iar „Spaţiul gol” al lui Peter Brook şi-a găsit utilitatea şi vărul mai sărac – spaţiul golit de orice.
Tot pentru acest scop nobil cred că s-au comasat două personaje în persoana lui Andrei Runcanu. Laertes apare la început şi la sfârşit. Dacă tot stă cuminte bietul actor preţ de trei acte, de ce să nu îl distribuim tot pe el în rolul Actorului? Doar spectatorii ştiu că e teatru şi unii poate au auzit de convenţie şi nu se vor supăra. Înţeleg ei că e vorba de alt personaj. Iar la final, când vine Laertes de peste mări şi ţări nu o să-i deranjeze, pentru că vor fi oricum impresionaţi de magnitudinea tragică a desfăşurării evenimentelor. La fel şi în cazul lui Viorel Păunescu – Polonius până la moarte, Osric după, cu pantofi schimbaţi.
2. Singura inadvertenţă cu textul dicţionarului este conţinutul parantezei. Recunosc, „Hamlet” nu este un spectacol de varietăţi. Nu este entertainment. Este Shakespeare. Deci artă. Altfel, „numerele” – a se citi scenele – par improvizate. Concepţia regizorală a lui Marcel Ţop încurcă stiluri, metafore, intenţii, relaţii, personaje, în aşa fel încât coerenţa trebuie căutată cu multă bună-voinţă în decodificările personale. Nu spun că ar fi greu de identificat substratul psihologic sau fluidul subteran care căptuşeşte spectacolul. Nu. Acestea lipsesc pur şi simplu. Metaforele sunt la prima mână, trimiterile culturale sunt mediocre, iar simbolurile sunt atât de banale şi uzate, încât nu mai au niciun farmec. Chipul lui Claudius proiectat pe fundal se vrea un Big Brother care nu are nicio legătură cu personajul obsedat sexual, pueril şi libidinos, căruia i-au fost amputate orice inteligenţă machiavelică, gândire politică sau viclenie subtilă. Piesa lui Bob Dylan „The death is not the end” e aproape o cacofonie pentru finalul scăldat în sânge din Actul V – nu are nimic în comun cu nimic din restul spectacolului. Iar ţărâna şi apa pot să însemne orice vrem fiecare dintre noi să însemne. Iar că să fie clar – pământul pe care Hamlet şi-l mânjeşte pe faţă prevede groapa ce va să fie săpată, iar apa împărţită de Ofelia pe post de flori ne spune cu cinci minute înainte că ea se va îneca. Aici nu avem dubii.
Calitatea discutabilă a programului şi a interpretării este o formă elegantă, chiar generoasă. Atâta vreme cât în trei ore şi cincisprezece minute am căutat şi am sperat la un moment de adevăr scenic, interpretarea discutabilă este un eufemism. Tudor Aaron Istodor joacă un Hamlet când forţat-isteric, când relaxat până la limita indiferenţei, Maia Morgenstern este o Gertrude afectată în gesturi, cu voce de piept, pierdută între faldurile largi ale rochiilor, dar fără de pantofi (nu am înţeles de ce este singura de pe scenă care nu a fost încălţată cu creaţiile lui Ştefan Burdea), care atinge maximul de gravitate patetică spundând „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat”, Marius Bodochi îl construieşte pe Claudius din rihtusuri, emfază şi cuvinte rostite obositor de preţios, Cristina Mihăilescu ar trebui să fie Ofelia, dar nu are nimic în comun cu personajul lui Shakespeare, poate doar vorbele, pentru că atitudinea este de liceană stupidă a zilelor noastre, Mihai Stănescu – Horaţio – sprijină arlechinul înfăşurat într-o manta, cu privirea pierdută undeva în întunericul sălii preţ de jumătate de scenă, pentru a reacţiona la moartea prietenului său abia când aude replica la care ştie că trebuie să răspundă, Dorin Andone e un gropar fără umor, dar cu o dicţie defectuoasă în schimb.
Există şi o culme a inovaţiei în această adaptare în care cronologia scenelor e ameţită fără un scop anume, iar limbajul clasic e înădit cu expresii recognoscibile ale zilelor noastre doar de dragul de a „moderniza” partiturile. Culmea! Poartă şi un nume – Rose şi Gill. Rosencrantz şi Guildenstern erau cam antipatici din scriitură. Nu prea aveau sare şi piper. Şi ar fi fost păcat să nu distribuim în locul lor două fete frumoase. Aşadar, operăm o schimbare de sex şi aducem la teatru „Vara ispitelor” – Laura Cosoi şi Alexandra Murăruş, în salopete sexy mulate şi sclipitoare, cât să se vadă tot ce au ele mai bun şi mai frumos. Păi dacă nici ele nu îl fac pe Hamlet să spună ce are pe suflet şi să îşi revină cât ai zice sex din toana de nebunie, atunci cine?
3. Cuvinte cheie: Aranjament, venituri, personale. Asta chiar pot să înţeleg. Mai multe persoane au avut de câştigat din acest aranjament – unii actori poate că au visat aceste roluri, regizorul a montat un text cu miză, partenerii şi sponsorii, doisprezece la număr, au avut şi ei ceva interese, iar creatorii de modă care au semnat costumele şi pantofii s-au asociat cu arta teatrului, fără să îi pătrundă tainele, din păcate.
„Hamlet” este o şuşanea. Prin definiţie. Este steaua polară a genului, însă. Nu este un text oarecare, o comedie bulevardieră. Nu sunt nume oarecare. Când ai pretenţia ca, din ingrediente rafinate, să faci un banal rasol, e păcat. Iar dacă intenţia era de meniu cu stele Michelin, cu atât mai mare părerea de rău.
Teatrul Nottara (Compania EUTEASCULT)
„Hamlet”, după W. Shakespeare
Regia: Marcel Țop
Traducerea și adaptarea: Marceș Țop și Dragoș Jura
Costume: Răzvan Ciobanu și Adina Buzatu
Pantofi: Ștefan Burdea
Maestru scrimă: Constantin Manta
Distribuție: Tudor Aaron Istodor, Maia Morgenstern, Marius Bodochi, Laura Cosoi, Dorin Andone, Viorel Păunescu, Cristina Mihăilescu, Mihai Stănescu, Smaranda Caragea, Alexandra Murăruş şi Andrei Runcanu.
Aveti un punct de vedere cu totul si cu totul aberant domnisoara.Hamlet este o productie independenta la care s-a lucrat un an si trei luni cu sacrificiiuriase,in care toti cei implicati au participat pro bono.Nu se imbogateste nimeni,dimpotriva se pierd bani.Articolul dvs.este o deversare in valuri de dejectii si invective gratuite, nefondate, jignitor de subculturale.
Excelenta recenzie, șușanea e un cuvant potrivit pt ce am vazut la Nottara.
Nu la “pro bono” se referă în articol, mă Oilă, mă! Citește cu atenție! Chiar dacă e confuză în explicații, Epângeaca zice despre aiurelile lu’ Țop & Comp.
Stiu din surse sigure ca regizorul a incasat un onorariu de 30 000 euro pentru acest spectacol.Shit!
Bravo,Epingeaco!! Bine scris,bine tintit,super atins!Keep the line!!
am fost si am vauzt si eu spectacolul. chiar la prima reprezentatie.
asa e, e cea mai slaba montare a Hamlet-ului. Caramitru, Pintea sau Leoveanu n-au cum sa fie comparati cu Istodor.
In primul rand ca e plat. Sau isteric. Iar cand devine isteric isi pierde ultima bruma de dictie. Pe care si-asa si o molfaie atunci cand nu urla.
Maia are momente bune, dar se pierde pe final. Cum pe final da cu bata-n balta si duduia Ofelia.
Oribil momentul in care groparul scoate craniile-baloane. Horror!
La fel cum scena de teatru in teatru e limitata, pentru ca spectatorii din dreapta salii nu vad reactia cuplului regal la reprezentatia de pe scena, pentru ca dl Top l-a cocotat la balcon. Jalnic.
Monologurile lui Hamlet Istodor sunt atat de plate ca te ia somnul. Nicio inflexiune, nicio traire. Un text rostit didactic, mai prost decat o stire de televiziune locala. Si impotmolit.
“Sfarsitul nu-i aici.”
Revin daca mai zice cineva ceva. Sa nu plictisesc cum au facut-o actorii celei mai paroaste montari shakesperiene…. 🙂
Draga domnisoara Alina, sa nu te sperii daca, data viitoare cand o sa te vad prin scoala, o sa vin sa-ti strang mana.
Cred ca principalul defect al spectacolului care a starnit atata controversa… este sala arhiplina.
Poate o sala pe jumatate goala nu i-ar fi facut pe semenii artistilor sa se indigneze atat de tare (identific mai ales comentariile otravite ale “cunoscatorilor” din lumea teatrului).
Am citi cu atentie textul critic al domnisoarei Alina si tind sa-i dau dreptate,cu un singur amendament: topirlanul de serviciu,in acest context,este regizorul piesei,asa-zisei adaptari a unui text de Shakespeare. Ma intreb cit de snobi sau de necititi sunt acesti regizori,ca nu gasesc alte texte de pus in scena,decit cele clasice sau pre-clasice?…Avem piese de teatru,romanesti,care nu au vazut lumina scenei din prostia si ignoranta acestor “zei” ai teatrelor,care se incapatineaza sa ne demonstreze cit sunt de idioti si infatuati,fara sa aiba si un motiv pentru asta.
Acum,daca textul e prost si regia e de rahat,iar tu, ca actor,ai nevoie de bani,joci,dar joci prost,catrebuie sa dai bine la cv. ca tinar ce esti…NU DATI IN ACTORII TINERI,CA NU S-AU NASCUT INVATATI SI CU REGIZORI AGEAMII NU VOR EVOLUA IN MESERIE,DAR VOR TRECE GRADAT LA ALTE ETAPE.Nimeni nu s-a nascut invatat si nimanui nu i s-a spus din prima,”maestre”…NOI NU AVEM REGIZORI ADEVARATI,NICI DE TEATRU,NICI DE FILM,DUPA CUM SE VEDE…SI FAPTUL CA O TINARA,CRITICA “VIZIUNEA” ACESTUI REGIZOR,MA FACE SA CRED CA NE PUTEM INTOARCE LINISTITI LA TEATRUL CLASIC,DE UNDE PUTEM PLECA SATISFACUTI CA AM VAZUT UN REGAL!!!
Accept orice fel de opinie despre spectacolul meu, ca e mediocru, submediocru sau prost sau foarte bun etc.In primul rand argumentele de tipul ”putina recuzita pentru a putea face deplasari fara costuri”,sunt supozitii grosolane.Stimata autoare,ai fi putut sa te documentezi inainte sunt un tip deschis, open minded, recuzita este minimalista pentru ca bugetul spectacolului a fost zero, nu pentru a putea sa ne deplasam prin tara la jecmanit populatia.Nu se vor intreprinde turnee shushanistice cu acest spectacol never, sub nicio o forma.Actorii au repetat timp de un an, spectacolul a fost gandit pentru spatiu neconventional,a iesit la Nottara dupa multe batalii cu ”sistemul”nu intru in detalii, ca n-are rost.Nu ma deranjeaza injuraturile,dar asta cu susa, e de mama, e urata rau, aberanta, fara niciun argument si sustinere in realitate. O minciuna sfruntata cu iz cancanist.Imi place si apreciez scandalul in sens intelectual, provocarea, dar articolul tau(nu ma refer la consideratiile pe marginea interpretari,regiei, ma refer strict la partea cu shusha)are iz de scandal artificial indus cu scopul vadit de a-ti spori audienta si pentru a creste in sondaje.In rest, comentariile de tip, ”am auzit ca regizorul a luat 30 000 euro”,baieti-fete, am inteles si stim cu totii ca Romania e o tara aberanta, cu oameni aberanti si contorsionati de frustrari, totusi, wake up and smell the cofee!Nu am luat 30 000 am luat 80 000 iar acum scriu toate astea lungit pe un sezlong in insula Bora Kay.
Regizorul spectacolului
Felicitari pentru curajul de a scrie acest articol asa. Sunt putini oameni care au curajul sa spuna azi adevarul despre teatrul care se face in Bucuresti.Este o invazie de spectacole susanea , mai ales la Palatul Copiilor. Sau Teatrul Tineretului.Dar oare cati au curajul sa vada acest lucru si apoi sa-l si spuna?
Am vazut, mi-a placut, iertati-ma!
Am urmarit totul cu sufletul la gura, am plecat din sala cu bucurie!
Si daca vreau ma mai intorc; si imi iau prietenii cu mine (“corporatisti cu tabieturi si timp putin”). Imi iau cu mine si copiii (“liceeni stupizi ai zilelor noastre”)… pt. ca vor viziona un Hamlet al zilelor noastre (stupide, dar… o viata avem!)
Daca artistii au incredere in noi si in inteligenta noastra… e de-ajuns; increderea e reciproca.
În general, nu există teatru de calitate fără bani. Cu foarte rarele excepţii ale unor ţări bogate şi civilizate unde banii ăştia au venit de la bogătaşi luminaţi, ei proveneau de la stat. Atunci când statul şi-a băgat tot ce-a putut să-şi bage în chestia asta şi a renunţat la finanţarea culturii (cazul nostru), teatrul a rămas pe mâna haimanalelor şi veleitarilor analfabeţi.
PS. N-a existat niciodată garanţia că banii daţi de stat culturii vor fi cheltuiţi cum trebuie, cu rezultatele scontate – dar este foarte sigur că “arta” comisă fără bani, sau NUMAI pentru bani, va fi doar o jegoşenie amărâtă.
Si alte pareri:
http://jurnalul.ro/cultura/teatru/un-hamlet-cu-o-mie-de-raspunsuri-660768.html
http://www.ziarulmetropolis.ro/hamlet-intre-avant-contemporan-si-stridenta/
N-am vazut in viata mea atac mai jegos si mai pervers ca in acest articol, profitand de context,de numele implicate,de faptul ca s-a jucat la teatrul Nottara.Vina artistilor e ca ar fi trebuit sa se gandeasca la urmari atunci cand au ales sa iasa la public intr-un anumit context.Am vazut spectacolul,are parti reusite,rezolvari ingenioase,putea fi un spectacol reusit…in alt context.P.s Pe Maia nu am vazut-o de la “Vizita batranei doamne”atat de armonioasa.
Măi, Tatoo, măi! Tu ai citit textele alea? Cum poți să le dai ca exemplu? Aici e scriu oameni din zona teatrului cult. Doamna Loreta Popa scrie pentru coafeze iar domnișoara Teodora Gheorghe are habar de teatru cât are și doamna Loreta Popa.
Un spectacol bun,de vazut,care va starni multe controverse si va face sali pline.Comparatia cu o shushanea e total deplasata.
O sugestie pentru pentru moderatorul acestui site: ar trebui sterse comentariile care sunt semnate cu nume de actori sau regizori români. Când vezi scris ” Ivanov” sigur ca te gândesti la actorul Ivanov. Sunt absolut convinsa ca nu el a scris comentariul. La adăpostul anonimatului fiecare poate sa se semneze cum vrea, totusi, exista o limita
Legat de spectacolul multhulit aci,citez din interviul acordat de regizor revistei Yorick:
http://yorick.ro/marcel-top-suntem-mai-sinceri-in-teatru-decat-in-viata/
“…să ajungi să provoci prin teatru reacții care sunt de concert rock mi se pare extraordinar. Asta e important, fie că faci „Hamlet” sau un text al lui Sarah Kane.
Adică să șochezi?
Nu e vorba de șoc. Ci să poți să stârnești în oameni reacții sincere, puternice: bucuria, tristețea, chiar și ura. Asta e frumos.”
Bravo domle’! Iti iese,reusesti sa starnesti chiar si ura!N-as zice ca greu,in teatrul autohton.
Mi-a placut foarte mult spectacolul.Viu,adevarat.3 h 30.Desi s-a terminat la miezul noptii,am vazut in sala mai multi oameni emotionati si atenti decat la multe alte piese care se termina cel tarziu la 22.Au fost momente in care puteai sa arunci un ac in sala si s-ar fi auzit.Spectatorii au aplaudat cu entuziasm minute in sir la final desi era aproape 12 noaptea.Si da,mission accomplished, spectacolul a starnit reactii sincere,puternice,vizibile,audibile.Aplauze pentru intreaga echipa.Maia Morgenstern,Tudor Istodor,Marius Bodochi,Dorin Andone,impecabili,profesionisti,adevarati la fel ca toti ceilalti din distributie.Actori pe care nu-i poti deconstrui cu una cu doua oricat te-ai screme,pentru ca si-au confirmat talentul,valoarea in repetate randuri,nu numai in acest spectacol.Dorin Andone,actor “cu dictie defectuoasa”…?!…:):)…tare de tot,duma lunii…no comment.
Dsoara Laura,va recomandam un control grabnic.Doctorul Cehov (Anton Pavlovici)Ma gasiti la orice biblioteca.