A fi sau a nu fi o şuşă? Aceasta e întrebarea

1stars

01 HamletCe mai înseamnă azi teatrul? Catharsisul e depăşit, că doar e vechi şi antic. Circul servit laolaltă cu pâinea şi-a pierdut termenul de valabilitate peste secole. Religie pe înţelesul celor mulţi a fost cândva într-un ev obscur. Degetul îndreptat ostentativ în ochiul burghezului a amorţit şi el. Propaganda s-a decolorat. Şopârla autohtonă s-a transformat în dinozaur… Astăzi teatrul e cool. E un statement. Cam ce era brăţara groasă de aur pe mâna proprietarului de butic. Şi nici măcar nu mergi la teatru pentru a fi văzut în hainele cele scumpe sau pentru a vedea cine cu cine mai socializează la bufet şi cine cu cine împarte loja. Timpuri apuse. Dacă te respecţi cu adevărat, tu ca om, mergi numai la spectacole cu vedete. Nu te duci aşa, la întâmplare, la primul teatru care îţi iese în cale şi îţi cumperi bilet. Asta e pentru vulg. Tu, om rafinat şi corporatist cu tabieturi şi timp puţin, mergi la sigur. Iar cum în ţara noastră există trei actori – Maia Morgenstern, Horaţiu Mălăele şi Dan Puric – ai şi de unde alege.

Aşa au ales şi cei care au umplut sala Teatrului „Nottara” la premiera spectacolului „Hamlet” – şuşaneaua-maximă. Iar pentru că termenul de „şuşanea” are o conotaţie peiorativă, mă simt obligată să îmi încep argumentaţia cu definiţia din DEX: şuşanea s.f. (fam.) 1. Trupă de teatru improvizată în vederea susţinerii unui turneu. 2. Spectacol (de varietăţi) cu numere improvizate, de calitate discutabilă, atât în privinţa programului, cât şi a interpretării. 3. Ext. Aranjament între două sau mai multe persoane în vederea obţinerii unor venituri personale. pl. -ele. Oricare din cele trei definiţii acoperă desfăşurarea de forţe artistice la care am asistat.

1. Trupa de teatru este improvizată. Asociaţia Artextract şi Euteascult sunt producătorii, iar artiştii par să fi fost aleşi în funcţie de box-office, grad de notorietate şi perspectiva marketării. Altfel ce ar căuta neamţul în Bulgaria şi Maia Morgenstern împreună cu Laura Cosoi într-un spectacol de teatru? La fel şi ideea de turneu este foarte plauzibilă. Ba chiar aceasta pare a fi raţiunea de a exista a proiectului – un itinerariu generos prin oraşele patriei, care să bucure publicul larg. Decor nu este, recuzita încape lejer într-un autocar, iar „Spaţiul gol” al lui Peter Brook şi-a găsit utilitatea şi vărul mai sărac – spaţiul golit de orice.

Tot pentru acest scop nobil cred că s-au comasat două personaje în persoana lui Andrei Runcanu. Laertes apare la început şi la sfârşit. Dacă tot stă cuminte bietul actor preţ de trei acte, de ce să nu îl distribuim tot pe el în rolul Actorului? Doar spectatorii ştiu că e teatru şi unii poate au auzit de convenţie şi nu se vor supăra. Înţeleg ei că e vorba de alt personaj. Iar la final, când vine Laertes de peste mări şi ţări nu o să-i deranjeze, pentru că vor fi oricum impresionaţi de magnitudinea tragică a desfăşurării evenimentelor. La fel şi în cazul lui Viorel Păunescu – Polonius până la moarte, Osric după, cu pantofi schimbaţi.

02 Hamlet2. Singura inadvertenţă cu textul dicţionarului este conţinutul parantezei. Recunosc, „Hamlet” nu este un spectacol de varietăţi. Nu este entertainment. Este Shakespeare. Deci artă. Altfel, „numerele” – a se citi scenele – par improvizate. Concepţia regizorală a lui Marcel Ţop încurcă stiluri, metafore, intenţii, relaţii, personaje, în aşa fel încât coerenţa trebuie căutată cu multă bună-voinţă în decodificările personale. Nu spun că ar fi greu de identificat substratul psihologic sau fluidul subteran care căptuşeşte spectacolul. Nu. Acestea lipsesc pur şi simplu. Metaforele sunt la prima mână, trimiterile culturale sunt mediocre, iar simbolurile sunt atât de banale şi uzate, încât nu mai au niciun farmec. Chipul lui Claudius proiectat pe fundal se vrea un Big Brother care nu are nicio legătură cu personajul obsedat sexual, pueril şi libidinos, căruia i-au fost amputate orice inteligenţă machiavelică, gândire politică sau viclenie subtilă. Piesa lui Bob Dylan „The death is not the end” e aproape o cacofonie pentru finalul scăldat în sânge din Actul V – nu are nimic în comun cu nimic din restul spectacolului. Iar ţărâna şi apa pot să însemne orice vrem fiecare dintre noi să însemne. Iar că să fie clar – pământul pe care Hamlet şi-l mânjeşte pe faţă prevede groapa ce va să fie săpată, iar apa împărţită de Ofelia pe post de flori ne spune cu cinci minute înainte că ea se va îneca. Aici nu avem dubii.

Calitatea discutabilă a programului şi a interpretării este o formă elegantă, chiar generoasă. Atâta vreme cât în trei ore şi cincisprezece minute am căutat şi am sperat la un moment de adevăr scenic, interpretarea discutabilă este un eufemism. Tudor Aaron Istodor joacă un Hamlet când forţat-isteric, când relaxat până la limita indiferenţei, Maia Morgenstern este o Gertrude afectată în gesturi, cu voce de piept, pierdută între faldurile largi ale rochiilor, dar fără de pantofi (nu am înţeles de ce este singura de pe scenă care nu a fost încălţată cu creaţiile lui Ştefan Burdea), care atinge maximul de gravitate patetică spundând „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat”, Marius Bodochi îl construieşte pe Claudius din rihtusuri, emfază şi cuvinte rostite obositor de preţios, Cristina Mihăilescu ar trebui să fie Ofelia, dar nu are nimic în comun cu personajul lui Shakespeare, poate doar vorbele, pentru că atitudinea este de liceană stupidă a zilelor noastre, Mihai Stănescu – Horaţio – sprijină arlechinul înfăşurat într-o manta, cu privirea pierdută undeva în întunericul sălii preţ de jumătate de scenă, pentru a reacţiona la moartea prietenului său abia când aude replica la care ştie că trebuie să răspundă, Dorin Andone e un gropar fără umor, dar cu o dicţie defectuoasă în schimb.

03 HamletExistă şi o culme a inovaţiei în această adaptare în care cronologia scenelor e ameţită fără un scop anume, iar limbajul clasic e înădit cu expresii recognoscibile ale zilelor noastre doar de dragul de a „moderniza” partiturile. Culmea! Poartă şi un nume – Rose şi Gill. Rosencrantz şi Guildenstern erau cam antipatici din scriitură. Nu prea aveau sare şi piper. Şi ar fi fost păcat să nu distribuim în locul lor două fete frumoase. Aşadar, operăm o schimbare de sex şi aducem la teatru „Vara ispitelor” – Laura Cosoi şi Alexandra Murăruş, în salopete sexy mulate şi sclipitoare, cât să se vadă tot ce au ele mai bun şi mai frumos. Păi dacă nici ele nu îl fac pe Hamlet să spună ce are pe suflet şi să îşi revină cât ai zice sex din toana de nebunie, atunci cine?

3. Cuvinte cheie: Aranjament, venituri, personale. Asta chiar pot să înţeleg. Mai multe persoane au avut de câştigat din acest aranjament – unii actori poate că au visat aceste roluri, regizorul a montat un text cu miză, partenerii şi sponsorii, doisprezece la număr, au avut şi ei ceva interese, iar creatorii de modă care au semnat costumele şi pantofii s-au asociat cu arta teatrului, fără să îi pătrundă tainele, din păcate.

„Hamlet” este o şuşanea. Prin definiţie. Este steaua polară a genului, însă. Nu este un text oarecare, o comedie bulevardieră. Nu sunt nume oarecare. Când ai pretenţia ca, din ingrediente rafinate, să faci un banal rasol, e păcat. Iar dacă intenţia era de meniu cu stele Michelin, cu atât mai mare părerea de rău.

Teatrul Nottara (Compania EUTEASCULT)

„Hamlet”, după W. Shakespeare

Regia: Marcel Țop

Traducerea și adaptarea: Marceș Țop și Dragoș Jura

Costume: Răzvan Ciobanu și Adina Buzatu

Pantofi: Ștefan Burdea

Maestru scrimă: Constantin Manta

Distribuție: Tudor Aaron Istodor, Maia Morgenstern, Marius Bodochi, Laura Cosoi, Dorin Andone, Viorel Păunescu, Cristina Mihăilescu, Mihai Stănescu, Smaranda Caragea, Alexandra Murăruş şi Andrei Runcanu.

Print

20 Comentarii

  1. Alfred Oila 12/02/2014
  2. Cris 12/02/2014
  3. Alfred Boilă 13/02/2014
  4. Mata Hari 13/02/2014
  5. Ion_eu_Ion 13/02/2014
  6. Al. Cristea 14/02/2014
  7. andreea laca 15/02/2014
  8. Mihai 15/02/2014
  9. Alma 15/02/2014
  10. din insule 16/02/2014
  11. lia 16/02/2014
  12. Monica 16/02/2014
  13. O'Felie 17/02/2014
  14. razvan 17/02/2014
  15. Alfred Boilă 17/02/2014
  16. Ivanov 20/02/2014
  17. Laura 28/02/2014
  18. Un breslas fair play 02/03/2014
  19. Anton Pavlovici 02/03/2014

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.