Irina Zlotea, Teatrologie, Anul II
La UNATC este deja Miezul verii… Nu cel calendaristic, ci cel al talentelor şi al proaspeţilor absolvenţi.
Grupa D a secţiei de Arta Actorului, an III, coordonată de prof.univ.dr. Ştefan Velniciuc şi lect.univ.dr. Şerban Puiu, a pregătit pentru examenul de licenţă spectacolul Miezul verii la miază-vest, adaptare după textul cu nuanţe de comedie neagră, August: Osage County de Tracy Letts.
Autorul ne prezintă o familie, undeva… într-o câmpie încinsă din Oklahoma, unde fierbinţeala verii este nimic pe lângă reuniunea celor mai apropiate rude. Personajele sunt solicitante, insuportabile, aproape inumane în perfidie şi frustrare, poate angoasante, dar cu siguranţă agresive psihologic până şi pentru ele însele.
Asumarea rolurilor de către tinerii actori este totală, iar abordarea sinceră şi tinerească, ceea ce dă savoarea unui spectacol de licenţă. Atmosfera apăsătoare a poveştii ia o altfel de turnură datorită prospeţimii actorilor, unii prea tineri pentru experienţa de viaţă a personajelor lor. Astfel, agresivitatea se transformă în strigătul mut al singurătăţii, al lipsei de iubire.
Beatrice (mama, doamna casei şi o scorpie care îşi umileşte până şi propriile fiice) este construită de Alis Suărăşan ca într-un cadru de fier. Este acidă, implacabilă, uneori rigidă până la inuman, creând aşteptarea spectatorului de a surprinde o nuanţă în privirea acestui personaj – ceva care să îl facă să o înţeleagă.
Cele trei fiice sunt extrem de diferite, construite cu sensibilitate. Fiecare actriţă şi-a privit cu îngăduinţă personajul şi i-a simţit vulnerabilitatea. Doina Teodoru realizează o Linda energică; o fiică mai mare curajoasă, hotărâtă, emoţională, care leagă confruntări presante cu mama şi care duce, până la final, un război sufletesc afişat cu limpezime. Relaţia cu soţul (Alexandru Zlăvog) are deschidere spre mai multe posibilităţi de explorare, mai ales că atitudinea lui (vrea să o părăsească definitv), „sugerată” în mod clar, este provocatoare pentru luptătoarea Linda.
Fata mijlocie, Grace este jucată de Andra Arghir cu fluiditate. Toate aşteptările lui Grace, toate temerile, îndoielile, dar şi deciziile dificile sunt eclipsate de lumina forţei sale interioare. Împreună cu Răzvan Ilie (William Jr.) construieşte un moment al unei întâlniri sufleteşti curate, romantice prin sinceritate.
Mia Crişan interpretează personajul lui Kat (mezina) păşind cu abilitate între naivitate, superficialitate şi determinare. Acceptarea compromisurilor de dragul autoiluzionării (soţul ei o poate înşela cu uşurinţă, dar măcar el este un bărbat interesant, iar ea este femeie măritată cu o familie după care tânjeşte…) sunt redate cu o matură speranţă la un viitor mai bun.
Cuplul Dana Marineci şi Sorin Flutur este legat de o relaţie a complementarităţii. Ea este Lacy, mătuşa vorbăreaţă şi răutăcioasă, el este Will, soţul ei calm şi înţelegător. Ea este agilă, precisă în replici şi răutăţi, realizată cu nuanţe foarte clare de către actriţă. El este tipul omului bun, care îşi măsoară vorbele; adus la viaţă de Sorin Flutur prin sinceritate, sensibilitate şi, paradoxal, fermitate.
Vladimir Purdel (Dave) şi Anca Dinicu (Jean) oferă momente de respiro savuroase, contrapuncturi ale momentelor tensionate.
Alina Petrică este o Johnna echilibrată. Personaj ce susţine metaforele poveştii, ea apare şi dispare din scenă exact când lumea acestei familii se destramă. Ea e singura care aude strigătul mut…
Energia pe momente este mai puternică, decât în ansamblu. Întâlnirile sunt emoţionante. Actorii reuşesc să dea naştere unor momente speciale pentru spectator, accentuate de avantajul unei săli mici, în care actorii sunt foarte aproape de public (Pod A – UNATC): mărturisirea lui Lacy; confruntările dintre Linda şi Beatrice; discuţia dintre Lacy şi Will sau scena de intimitate dintre Will Jr. şi Grace.
Scena cinei de după înmormântarea tatălui este o încercare pentru actori. Cu timpul, închegarea echipei va face ca acest tablou de ansamblu să se desfăşoare omogen, având în vedere că personajele sunt constant susţinute.
Un spectacol mai degrabă sensibil, decât apăsător, cu delicateţea unei flori crescute în bătaia arzătoare a soarelui… În aerul verii miroase a talent…
Print