Acord final, de Ileana Mălăncioiu

yorick_352x256-300x218Voi muri şi nu voi şti nimic despre moartea mea,

Aşa cum despre naşterea mea nu ştiu absolut nimic,

Am deschis ochii, am plâns şi am râs şi am plâns,

Îi voi închide şi nu voi avea ce să zic.

 

Şi totuşi moartea mea e un lucru real,

Mai real decât naşterea, poate,

Simt sufletul ridicându-se-ncet ca pe-o culme

Peste golul în care va-ncepe să-noate.

 

Calcă pe trepte de aer tot mai rare,

E din ce în ce mai departe de trup,

Aud încheieturile scărilor cum trosnesc,

Dar nu mă mai tem că se rup.

 

Cât se mai poate cădea din acestă vale

În care nimeni nu mai poate trăi astfel

Decât anume pentru trupul său

Şi nici măcar pentru el.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.