Ada Milea: Trăiesc sub zodia respectului pentru mister

Ada MileaMai întâi a fost, desigur, joaca. După aceea teatrul și muzica sau muzica și teatrul, cum vă place. Ada Milea asta a făcut dintotdeauna. În deplină independență față de vreo instituție, artista compune, cântă, joacă și tot timpul se joacă, spre bucuria mulților ei admiratori. Joaca a devenit profesie imediat după ce a absolvit actoria la Universitatea de Artă Teatrală din Târgu Mureș. Ada Milea a semnat muzica multor producții scenice, are o discografie bogată, primul disc fiind lansat în anul 1997. Colaborează cu diverși regizori în multe teatre din țară, unde, după cum spune, își duce „jucăriile”, și susține concerte la noi și în străinătate. În recent încheiata ediție a Festivalului Național de Teatru, numele ei a figurat pe afișele a trei spectacole: „Mein Kampf” de George Tabori, în regia lui Alexandru Dabija, producție a Teatrului Național Cluj-Napoca, „Ubuzdup!”, adaptare de Tompa Gabor după Alfred Jarry, tot de la Naționalul Cluj, și spectacolul-concert „Apolodor”, după Gellu Naum. Purtat în toiul nopții, între două zile de FNT, dialogul nostru e o scurtă descindere în lumea Adei Milea.

Sunteți o răsfățată a festivalurilor de teatru de la noi. Cum arată festivalul ideal pentru dvs.?

Am noroc că mă nimeresc în spectacole interesante, dar gurile actorilor pot cânta singure și eu habar n-am prin ce festivaluri circulă. Nu știu cum arată festivalul ideal. Acum sunt bucuroasă că pot vedea spectacole pe care, altfel, mi-ar fi fost imposibil să le „prind”.

Aveți mai multe spectacole în FNT. Lucrați mult, concertați mult. Cum vă feriți de monotonie, de manierism, de rețetă, în ultimă instanță? Ce faceți ca să stați departe de ele?

Tot din noroc sau din curajul de a încerca să las norocul să mi se întâmple. Am fugit (la timp) din instituția drăguță și comodă care m-a angajat.

Putem spune că ați renunțat la actorie pentru muzică? Dacă da, ce ați pierdut și ce ați câștigat?

Nu cred că am renunțat, ci am adaptat actoria la posibilitățile mele. Muzica e doar aparentă. Am câștigat un teritoriu de joacă. Acolo invit colegi sau (cel mai des) îmi iau „jucăriile” și „vizitez” teatre. Uneori teatrele sunt drăguțe și cumpără „jucării” noi.

Îi dedicați mult timp muzicii de teatru. Ce vă propuneți atunci când compuneți această muzică: să ilustrați un text, să-l comentați sau altceva?

Îmi propun să încerc ce își dorește regizorul. Mereu e altfel, pentru că textele, echipele, locurile și instrumentele sunt altele.

S-au schimbat în vreun fel publicul de teatru și publicul de club, care vă așteaptă concertele cu nerăbdare, în toți anii trecuți de când Ada Milea a devenit un nume consacrat?

Da, au îmbătrânit copiii care ascultau „Apolodor” și acum ascultă „Alcool”.

Vă mai amintiți primul concert pe care l-ați susținut? Stări, gânduri, îndoieli?

Îmi amintesc trupa de teatru a liceului în care am cântat prima oară. Se numea Aster, iar „dirijorul” nostru (Toni) ne propunea niște aventuri teatrale superbe. Acolo cred că m-am „îmbolnăvit” de teatru și l-am confundat cu muzica.

Când, cum, unde a început povestea dvs. personală cu muzica?

În liceu, o colegă bună la matematică m-a chemat să facem matematică și, în loc de matematică, mi-a arătat acorduri de chitară. Apoi, ne-am distrat inventând un cântec despre fiecare dintre colegii de clasă. Aveam 35 de colegi și tot atâtea strofe. Am continuat cu cântece despre profesori… Astea au avut mare succes!

Duioșie, umor, spirit ludic – sunt omniprezente în muzica dvs. Așa se vede lumea prin ochii Adei Milea? Sau așa vrea Ada Milea să o vadă?

Nu-mi dau seama cum se vede din afară că s-ar vedea lumea prin ochii mei. Nu cred că văzutul e cel la care vrem să ne referim, ci ceea ce exprimăm prin ceea ce facem și cum transmitem către ceilalți mesajele noastre. Dacă le-am transmite „neprelucrate”, adică… așa cum stau ele în capul nostru, precis ar fi plictisitoare.

În ce tip de peisaj sufletesc vă simțiți acasă?

În toate. „Acasă” conține de toate.

Trăiți sub zodia hazardului sau a predestinării?

Trăiesc sub zodia respectului pentru mister. Acesta nu mă lasă să răspund la întrebare.

Vă simțiți un om ales, într-un sens sau altul?

Da, ca tot omu’, în sensul pe care nu-l cunosc. Misterul e, din nou, vinovat de această ambiguitate.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.