Adrian Pintea: Când actorul Lucid devine locuitor de drept al Inspirației

Săptămână de săptămână, Yorick.ro își invită cititorii la o pagină de teatru. Un gând, o poveste, o frântură din gândirea unor mari personalități ale teatrului, de când e lumea și până azi, vă vor însoți săptămânal. Cartea de teatru e o poveste pe care vă invităm s-o descoperiți! Azi, Adrian Pintea…

„Acea undă secretă de energie subtilă care animă miraculos munca actorului îi dă o strălucire și o prospețime inconfundabile, îl ia prin surprindere chiar pe actorul însuși și îi împlinește existența pe scenă cu o coroană regală în care strălucește diamantul neprețuit al TALENTULUI!

Inspirația a venit și, întâlnind un teren bine organizat, bine pregătit, ordonat și înnobilat cu simetrii și proporții exacte (munca Actorului Lucid cu sine însuși) se poate desfășura în toată splendoarea ei.

Spectatorul de teatru va jubila, recunoscând miracolul. Va spune: Ce viu, ce INSPIRAT este acest actor în această seară! Cum să nu fie? Inspirația lui de artist a descins, răsplată magică pentru așteptarea lui atât de impecabil organizată!

În această clipă, Actorul Lucid devine locuitor de drept al INSPIRAȚIEI. Profesionistul (meșteșugarul) devine ARTIST!

În zgomotul binecuvântat al aplauzelor, Inspirația părăsește scena la final, cu o mișcare de grație, cu aplomb înțelept și controlat, rafinat, subtil…

Actorii și spectatorii trăiesc în siajul emoțional al minunii care a locuit o vreme printre ei.

OZN-ul părăsește rampa de aterizare, dăruindu-le pământenilor spectacolul grațios al unui balans impecabil, care sfidează superior încăpățânarea gravitației și se întoarce, pe căi numai de el știute, în infinitul magic de unde a apărut.

Amintirea evenimentului va face carieră în memoria lumii. Amintirea spectacolului va naște vise în imaginația îndrăgostită a bunilor spectatori.

Hamlet a plecat, purtat pe nobile scuturi de cavaleri întristați. Sufletul său își caută deja printre stele norocul nelumesc. Caută fantoma tatălui său răzbunat în sfârșit.

Spectatorul va pleca spre propria lui existență banală, de om oarecare, îmbogățită de-acum, cu un vis atins cu mâna. A fost la TEATRU!

Un Univers taciturn, dar binevoitor, veghează asupra acestei întâmplări minunate, ecoul replicilor prințului reverberează printre stele și vântul capricios al amintirii spulberă leneș un pumn de bilete de teatru. Ele și-au îndeplinit menirea lor de pașapoarte în lumea viselor! Prospero își pregătește deja monologul absolvirii de vină.”

(Fragment din volumul „Hamlet sau actorul lucid” de Adrian Pintea, Editura Allfa, București, 2002)

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.