În rubrica „Teatrul în cioburi de memorie” veți descoperi fotografii cu mari actori și mari regizori, împreună cu o scurtă poveste. Astăzi, Adrian Pintea și „Hamlet”
Prințul melancolic al Danemarcei este, cu siguranță, unul dintre cele mai importante roluri jucate pe scenă de Adrian Pintea, iar spectacolul regizat de Tompa Gabor la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova rămâne una dintre cele mai reușite și cele mai tulburătoare montări shakespeariene din teatrul românesc postbelic.
Instantaneul îl surprinde pe Hamlet, între regina Gertrude (Oana Pellea) și regele Claudius, tatăl vitreg (Mihai Constantin), în această creație hipnotică, de neuitat pentru mulți dintre cei care au văzut-o, desemnată Cel mai bun spectacol al anului 1996, distincție acordată de Secția Română a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru din România. De asemenea, Adrian Pintea şi Mihai Constantin au primit premiul pentru cea mai bună interpretare masculină, acordat tot de AICT.
Clipele petrecute cu acești actori, povestea regizorul Tompa Gabor mai târziu, nu se pot uita. Așa cum nu se pot uita nici sensibilitatea și inteligența lui Adrian Pintea, care avea „un mod unic de a înțelege și a reda un text de natură filosofico-poetică”. Acum, după douăzeci de ani, strălucirea spectacolului de atunci, care a stârnit admirația și entuziasmul multor spectatori și multor critici, nu mai e decât o urmă a unei prezențe de nepovestit, a unei experiențe magnetice, dintre cele care schimbă creatorii de teatru și relația lor cu propria profesie. Prezența vie, emoția, magia poveștii rescrise scenic de Tompa Gabor și de o trupă de actori minunați au rămas suspendate într-un timp care este acum istorie, un timp despre care mai pot povesti cei care l-au trăit și, mai mult, l-au creat.
Print