Fundația Culturală „Camil Petrescu” contestă decizia Administrației Fondului Cultural Național, în ceea ce privește finanțările solicitate la ultima etapă, trimițând, alături de contestație, un text semnat de Florica Ichim. Facem public textul primit la redacție, fără adăugiri sau comentarii:
„Dacă faptele n-ar fi devenit flagrante, poate n-am mai fi contestat nimic din deciziile Dumneavoastră, din oboseală și din convingerea că protestele sunt inutile, dar anul acesta fiind pentru a treia oară când cărțile noastre și revista Teatrul azi sunt respinse în bloc, considerăm că este vorba despre o tenace și inexplicabilă (după norme morale și culturale) atitudine față de Fundația Culturală „Camil Petrescu”. Toate cărțile noastre (7 la număr) au căpătat același punctaj: 74,67. Or, din punct de vedere matematic, 5–7 membri de comisie, cu notații oricum subiective, nu aveau cum să ajungă la aceeași cifră.
Aventurile noastre cu comisiile AFCN din anii anteriori au stârnit uluirea celor care se pricep cât de cât la teatru. Vă reamintim doar o parte: Vsevolod Meyerhold (ce trebuia tradus de 100 de ani) – respins în favoarea unor cărți precum „Evoluția scăunelului săsesc în secolul al XVI-lea”; Gordon Craig a fost devansat cu peste 2 puncte de Paul Chiribuță și opiniile sale despre „evoluția actorului” (citiți cartea și minunați-vă); Liviu Ciulei – depășit de alte volume de primă necesitate intelectuală. Anul acesta, când se împlinesc 120 de ani de la nașterea lui Camil Petrescu, volumele ce-l aveau ca autor (nu comentarii de operă, ci inedite, unele) au fost respinse cu grație. Ciulei, din nou respins, deși ni se pare că ignorarea propunerii noastre – preferându-i rețete culinare (fie ele și tradiționale), pe Pamfil Șeicaru (cunoscut escroc gazetar interbelic, mai recent demascat drept colaborator al regimului ceaușist) sau cântece vechi oltenești – reprezintă o manifestare concretă a haosului ce domnește în criterii de valoare și o ignorare a priorităților culturale asumate chiar în strategia AFCN: „ediţii critice și titluri de referință/lucrări specializate; debut” etc.
Lista cărților care nu-și justifică susținerea de către AFCN este, din nou, foarte lungă și ne întrebăm dacă ceea ce este selectat de comisiile sale împlinește într-adevăr criteriile de valoare și de necesitate. Bănuim că onorata comisie din 2014 știe că istoria teatrului românesc, în lucrare coerentă, s-a oprit în 1950 și continuarea acesteia nu s-ar putea face, chiar de către un imens colectiv, decât pe baza unor solide monografii ale instituțiilor teatrale. Or, noi aceasta am demarat cu încercarea de a publica monografia teatrului brașovean, important în peisajul nostru cultural, care să se alăture celor (abia) 8-9 monografii tipărite de alții până acum. Mai menționăm că și cartea despre regizorul Petrică Ionescu, pe care o semnează Zomir Dimovici, este un debut, așa că nu înțelegem deloc refuzul tuturor propunerilor noastre care corespund priorităților AFCN.
Vă amintim că am editat până acum 7 serii și aproape 100 de volume, toate făcând un serviciu imens culturii române. Este vorba de o construcție coerentă, înfăptuită în ani, prin eforturi de voluntariat și într-o luptă constantă cu oficialități care nu înțeleg rosturile unui asemenea demers, lăsând, de fapt, la voia întâmplării sau, mai exact, a comisiilor care se schimbă anual, destinul nostru cultural. Și vă mai amintim că toate acestea ar trebui făcute într-un cadru organizat, în care statul să se implice pentru concretizarea acelui Centru național de documentare teatrală pentru care noi milităm de ani de zile.
Revista Teatrul azi, care se ține în viață, în seria nouă, printr-un efort supraomenesc, a fost și ea respinsă pentru că nu a ajuns bugetul pe e-mail. Noi l-am trimis. Cum toate celelalte acte au ajuns, o minimă corectitudine din partea AFCN ar fi fost semnalarea întâmplării. Un click, doar un click, și de scris patru cuvinte („nu a ajuns bugetul”) și se remedia pe loc. De 15 ani, Fundația se luptă nu numai pentru apariția unor cărți esențiale, ci și pentru continuitatea revistei, care nu este o publicație comercială (câți copaci se taie oare pentru maculatura națională?), pentru promovarea valorilor reale și trainice, așa că ne vedem obligați, ca în numele nostru și al cititorilor noștri, să protestăm (în continuare, ca în fiecare an) față de tratamentul care ni se aplică în mod arbitrar și consecvent și să cerem revizuirea completă a propunerilor noastre.
P.S. Spre știința Dumneavoastră, vrem să vă comunicăm că nici aparițiile Camil Petrescu nu pot fi finanțate din drepturile de autor, deoarece piața este inundată de creațiile sale în ediții pirat datorate editurilor Cartex și Gramar, care nu posedă nici un contract, după cum însăși Televiziunea Română a răspândit casete cu o înregistrare Camil Petrescu fără copyright. Procesele cu aceste edituri sunt de lungă durată și costisitoare.”
Print