Agatha Christie și cronica unui eșec neanunțat

agatha-christiePe 22 mai începe London International Antiquarian Bookfair, târgul internațional al anticarilor din capitala Marii Britanii. Arhiva Agatha Christie este scoasă la vânzare de un colecționar, prețul fiind de 16 000 de lire sterline, anunță ziarul „The Guardian”.

Printre documentele incluse în această arhivă se află scrisori personale ce conturează o ipostază mai puțin sau deloc cunoscută a celebrei scriitoare ale cărei romane au fascinat miliarde de cititori: aceea de dramaturg fără succes. Corespondența cuprinde schimburi epistolare între Agatha Christie și producători și regizori care i-au pus în scenă textele dramatice, printre acestea numărîndu-se și celebra ei piesă „Cursa de șoareci” („The Mousetrap”). Se pare că, în ciuda statutului său de „regină” a genului polițist, în care a adus o mulțime de elemente de noutate, autoarea nu a reușit să se ridice nici pe departe la așteptările creatorilor de teatru din epocă, mulți dintre ei reproșându-i, printre altele, că pieselor ei le lipsește cel mai adesea finalul de impact.

De exemplu, scena de încheiere din piesa „The Patient”, intrată în uitare, este un rateu total, îi scria în anul 1961 producătorul Peter Saunders regizorului Hubert Gregg, sugerând chiar schimbarea deznodământului.

Într-o misivă trimisă lui Gregg, Agatha Christie își povestește experiența „descurajantă” cu piesa „Go Back for Murder”, de la sfârșitul anilor 1960, într-un fel care face să iasă la iveală și diferențele de opinie, și simțul proprietății, orgoliul, ironia la adresa criticilor și scepticismul autoarei: „Și dacă fata (actrița) ar fi fost în stare să joace – dar când nu se poate, nu se poate –, oricum pentru critici ar fi fost același lucru!”. În ceea ce privește așteptările autoarei înseși de la o piesă de teatru, trebuie spus că pentru Agatha Christie spectacolul trebuie să fie un fel de „cursă de cai”, adică întotdeauna „oarecum uimitor și puțin dezamăgitor”.

„Cursa de șoareci”, cea mai cunoscută piesă semnată de Agatha Christie, se joacă la Londra de 62 de ani, fără întrerupere. Lotul de documente pus la vânzare săptămâna aceasta include exemplarul dactilografiat pe care a lucrat Gregg, cu dedicația autoarei. Din 1952, când a fost pus în scenă, montarea a avut parte de peste 402 actori şi actriţe, unii dintre aceştia ajungând în „Cartea Recordurilor”. David Raven a rămas în istorie ca cel mai longeviv actor, pentru că a jucat rolul maiorului Metcalf în 4575 de reprezentaţii. Încă din 1858, la şase ani de la premieră, „Cursa de șoareci”dobora deja recordul, devenind cel mai longeviv spectacol din istoria teatrului britanic. Decorul a fost înlocuit prima dată în anul 2000, însă cu o lucrare ce urma concepţia scenografică iniţială.

Când erau în toi pregătirile pentru evenimentele organizate spre a sărbători cei 80 de ani pe care i-a petrecut pe tron, regina Mary a cerut să vadă o piesă de Agatha Christie. BBC i-a îndeplinit dorinţa, oferindu-i un spectacol de teatru radiofonic de 30 de minute, intitulat „Trei șobolani orbi” („Three Blind Mice”), care avea să devină „Cursa de șoareci” („The Mousetrap”) şi să fie ajustat, astfel încât să dureze două ore, atunci când se joacă pe scenă şi să atragă străinii în trecere prin Londra. Agatha Christie a scris piese, punându-şi la lucru ustensilele de scriitoare de roman poliţist şi pornind de la un caz real, petrecut în 1945: moartea unui băiat adoptat de un fermier şi de soţia lui din Shropshire, petrecută în circumstanţe bizare. Autorea i-a făcut cadou drepturile de autor asupra textului nepotului său, Matthew Prichard, stabilind câteva condiţii: poate vinde aceste drepturi, astfel încât piesa să se joace într-un singur loc, în afară de West End, în fiecare an; este interzisă orice ecranizare a piesei, adaptarea pentru ecran devenind posibilă numai după ce vor fi trecut minimum şase luni de la ultima reprezentaţie a spectacolului după această piesă.

Piesa spune povestea unei crime şi caută, desigur, asasinul, după modelul oferit de romanele Agathei Christie. Şi astăzi, la sfârşitul reprezentaţiei, spectatorii sunt rugaţi să nu dezvăluie deznodământul după ce vor ieşi din teatru. Povestea se petrece în Sala Mare din proprietatea Monkswell din Berkshire şi, înainte să se ridice cortina în elegantul St. Martin’s Theatre se aud o împuşcătură, un ţipăt şi o ştire difuzată la radio, care anunţă că s-a comis o crimă în Paddington. Începe spectacolul.

Arhiva care va ajunge cel mai probabil în biblioteca unui colecționar cuprinde și manuscrisul piesei „The Patient”, ultima dintr-o trilogie intitulată „Rule of Three”.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.