Moș Crăciun a venit un picuț mai devreme și a adus cadou un ministru nou-nouț la Cultură. Și nu e puțin lucru, în condițiile în care de câteva luni bune, la Ministerul Culturii mai că n-a avut cine să semneze actele. S-au perindat miniștrii mai ceva ca modelele pe catwalk, ba chiar să nu uităm că-n perioada campaniei electorale însuși Victor Ponta a fost locțiitor și n-a stat cu mâinile în sân, a inaugurat Sala Mare a Teatrului Național, chiar cu o săptămână înainte de turul doi al prezidențialelor. Că sala nu e terminată nici acum e un mizilic, importantă a fost panglica… Ei bine, și de-atunci, vreo două săptămâni (plus sau minus câteva zile), am mai avut un ministru la Cultură, pe doamna Csilla Hegedus, care nici n-a apucat să se împrietenească bine cu biroul cel nou și să-și așeze pe perete calendarul pe 2015, că a trebuit să lase locul următorului. Cât o să reziste și el nu mai contează, important e că putem să mâncăm liniștiți caltaboșul de Crăciun, că avem ministru la Cultură, plus propunere de buget – un picuț mai mititel decât anul trecut, dar astea sunt amănunte… Așa cum amănunt e și cine anume e persoana chemată să conducă destinele Culturii în România pentru cât timp îi vor îngădui țara și partidul iubit…
Ionuț Vulpescu, așadar, proaspăt ieșit din pălăria lui Victor Ponta, este deputat PSD și consilierul președintelui de onoare al partidului, Ion Iliescu. În Parlament, Ionuț Vulpescu face parte din Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă și din Comisia specială comună a Camerei Deputaților și Senatului pentru aderarea României la spațiul Schengen. Altminteri, dacă vă interesează lucruri de „corason” despre noul ministru, pe lângă faptul că are orientarea politică „la stânga, unde e inima”, o altă informație este că a absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, că are un master în Doctrină şi Cultură şi un doctorat în Filosofie, iar potrivit paginii de Facebook, că-i plac „Mizerabilii”, „În căutarea timpului pierdut” și „Contele de Monte Cristo”. În rest, ce-l recomandă pentru funcția de ministru al Culturii, mai greu de răspuns concret. Însă, la cum s-au petrecut lucrurile în ultimii ani pe la acest vitregit minister, un fel de Cenușăreasă caraghioasă, important e că există… Pentru cât timp, nici nu mai contează, intrăm în 2015 și om vedea.
Desigur, nu e musai ca ministrul să fie o vedetă nici din teatru, nici din alt domeniu, iar experiența a dovedit că socoteala din târg nu prea s-a potrivit cu cea de acasă, însă puțină greutate și credibilitate nu strică. Problema cea mai tristă, dincolo de studiile și posibilele performanțe profesionale ale noului ministru, este că astfel de funcții se dau exclusiv pe ideea răsplătirii politice. E vorba de cineva care a slujit partidul, nu de cineva care trebuie „să slujească” interesele unei bresle sau culturii unei țări. Important e cât de fidel și de câți ani ai fost „pe lângă” careva mai mare și cât timp ai stat la coadă. Și la un moment dat îți vine rândul. Oameni de cultură cu adevărat valoroși și care au dovedit în diverse împrejurări „civile” ce pot face și cât pot face nu au acces la astfel de funcții, pentru că, din păcate, scopul și sensul lor e altul. Acela de a mulțumi pentru cât de mult ai „pupat piața independeței”…
Ionuţ Vulpescu a primit ieri aviz favorabil cu 19 voturi „pentru” şi 7 voturi „împotrivă” și a prezentat, în linii mari, proiectele pentru ministerul Culturii. Cel mai important, un proiect de lege privind subvenţionarea revistelor cu tradiţie… Și dincolo de micul „spectacol” petrecut la fața locului, rămâne amărăciunea afirmației lui Varujan Vosganian: „Este ministerul cu cea mai scăzută salarizare. Salariul mediu este 1.200 lei pe lună, deşi peste 80% din personal are studii superioare.” No comment!
Print