Uşi Deschise la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale”. Este cea de a XVIII-a ediţie şi se desfăşoară între 7 şi 11 aprilie. Săptămâna a început cu un eveniment emoţionant nu numai pentru protagonist, ci şi pentru cei din sală: ceremonia de decernare a titlului de Doctor Honoris Causa profesorului Alexa Visarion.
Regizor de teatru, regizor de film, scriitor, creator de sorginte renascentistă (aşa cum spunea preşedintele Senatului UNATC, profesorul Laurenţiu Damian), Alexa Visarion a reuşit în cei aproape 45 de ani de carieră să devină una dintre personalităţile esenţiale ale culturii româneşti şi, astfel, o voce cunoscută şi în plan internaţional. Stau mărturie spectacolele pe care le-a montat în Europa şi America, prezenţele sale ca profesor invitat la universităţi prestigioase din lume, premiile pe care le-au obţinut spectacolele de teatru şi filmele sale, distincţiile care i s-au acordat – între care şi Ordinul naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler „pentru crearea şi transmiterea cu talent şi dăruire a unor opera literare semnificative pentru civilizaţia românească şi universală”.
Caragiale, Cehov, Shakespeare. I.L.Caragiale – teatru: Năpasta la Teatrul Giuleşti (1974), Bucureşti; O noapte furtunoasă, tot la Teatrul Giuleşti(1979); D’ale carnavalului (1984); O noapte furtunoasă la Teatrul de Artă din Moscova (1982); D’ale carnavalului la Teatrul Lindabauer din Reykjavik (1989), Islanda. I.L.Caragiale – film: Înainte de tăcere (1978); Năpasta (1984). „Pentru mine, Caragiale este o chemare fără sfârşit. În teatru şi în film am urmărit revelarea dimensiunii moderne a acestei literaturi.” – scria regizorul în1987. „Gând naţional şi expresie europeană”, aşa spunea în anii ‘70, aplaudând prezenţa internaţională a spectacolului Năpasta, unul dintre cei mai importanţi critici de teatru ai momentului. Anton Pavlovici Cehov: Trei surori la Teatrul Naţional din Timişoara (1988); Unchiul Vanea (1971); Tarara-bumbia după A.P.Cehov, la Teatrul Maria Filotti, Brăila (1996); Pescăruşul la Teatrul Naţional din Constanţa (1997); regia şi scenariul serialului radiofonic Un duel în ziua nunţii după A.P. Cehov, la Radio România Cultural (2004) cu ocazia Anului Cehov; regia şi traducerea piesei Livada de vişini, la Teatrul Naţional Craiova (2006); Unchiul Vanea la Actors Theatre of Louisville (1984), SUA; Un carnaval al dragostei după Cehov, la Teatrul FONTANEN din Malmö (1989), Suedia. „Uman până în plăsele, Anton Pavlovici Cehov… A deschis încăperea tainică în care intrând nu ne găsim decât pe noi. Ne sufocăm de atâta suflare omenească, dar vorbim încă despre tencuiala pereţilor. Piesă neterminată… universul Cehov.” – Alexa Visarion, 1989. William Shakespeare: Doi tineri din Verona (1970); Nopţile regilor după W. Shakespeare, la Festivalul Internaţional de Teatru organizat de Academia Experimentală de Teatru din Paris (1990); Richard al III-lea la U.W.M. Training Program (1984), SUA; Richard II la Kentucky Shakespeare Festival (1993), SUA; Dragoste şi îndrăgostiţi – scenariu teatral după W. Shakespeare, la Teatrul FONTANEN din Malmö (1994), Suedia. Shakespeare face capitol aparte în cariera omului de teatru Alexa Visarion, pentru că această permanentă preocupare s-a concretizat în teza sa de doctorat, sub titlul „Spectacolul ascuns – valenţe interpretative şi spectaculare ale teatrului shakespearian”.
Poveşti şi personaje. Apropriate cu iubire: „Eroii seamănă cu mine, dacă nu cumva sunt chiar eu…” mărturisea Alexa Visarion mai demult. Acum însă l-a citat pe unul dintre discipolii săi preferaţi, regizorul Tedy Necula, care i-a spus, în vremea studenţiei, că seamănă cu filmele sale aşa cum niciunul dintre regizori nu seamănă.
Despre creator, Alexa Visarion spune că trebuie să fie „prezent, responsabil şi deschis”. În mai bine de patru decenii de carieră – a absolvit în anul 1971 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, la clasa profesorului Radu Penciulescu – şi-a asumat cu bucurie această tridimensionalitate. Aşa cum şi-a asumat şi iubirea celor cu care arta l-a întâlnit: au fost prezenţi în Sala „Ileana Berlogea” şi George Banu, şi Mircea Albulescu, şi Florin Zamfirescu, şi Mircea Diaconu, şi Răzvan Vasilescu… Şi mulţi, mulţi alţii ale căror nume sunt cunoscute în teatru şi film şi a căror prezenţă constituie motiv de speranţă pentru generaţiile pe care le păstoresc.
La ceremonia de luni, Senatul UNATC a acordat şi două Diplome de Excelenţă – doamnelor Getta Angheluţă şi Monica Mioc, profesoare cu o remarcabilă activitate didactică desfăşurată în cadrul Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale“ din Bucureşti. Pentru că despre iubire este vorba, despre admiraţie, despre respect. Şi, cum spunea profesorul Mircea Bunescu, despre recunoştinţă.
Print