Rar atâta bucurie a jocului. Rar atâta lumină în ochii actorilor. Rar atâta emoţie înaripată. Un spectacol cu studenţi, dar nu un spectacol studenţesc. Commedia dell’arte în toată puterea cuvântului şi în sensul etimologic al sintagmei. Adică o comedie a celor care sunt artişti – care, iată, au intrat în breasla artiştilor – şi care ne deschid culisele în care se pregăteşte un astfel de spectacol. Signora, masca şi amintirile – flashuri ale unei vieţi în care a trăi înseamnă teatru. La sala „Jacques Lecoq” a Teatrului MASCA, nouă dintre ucenicii profesorului Mihai Mălaimare „debutează cu un spectacol despre dragoste, despre teatru, despre bucuria de a fi actor”.
O poveste din secolul al XVI-lea, povestea de teatru şi de iubire a exemplarei actriţe care a fost Isabella Andreini. Şi a trupei Gelosi. Scenariul şi regia: Mihai Mălaimare. Asistenţi de regie îi sunt doi lideri de generaţie ai teatrului, actorii Anamaria Pîslaru, prezentă în echipă încă de la înfiinţare, şi mai tânărul Valentin Mihalache. De mai bine de două decenii, Mihai Mălaimare şi-a crescut actorii în spiritul unui teatru total. Acum, în calitate de profesor – şi decan al Facultăţii de Arte a Universităţii „Spiru Haret” – şi-a asumat datoria pregătirii actorilor şi pentru alte teatre. Până să-i aplaudăm pe scenele ţării, aplauzele – până când s-au înroşit palmele spectatorilor – le-au fost adresate celor care au avut şansa de a debuta la MASCA. Ei sunt studenţi în anul al II-lea la clasa Mihai Mălaimare: Laura Borodan, Georgiana Vraţiu, Anamaria Iordache, Mihaela Albu, Liana Pecican, Alexandru Floroiu, Antonio Tadeus Mincă, Sebastian Ghiţă şi Mihai Hurduc. Pentru cine nu ştie cum se lucrează la MASCA, o asemenea performanţă, după doar trei semestre de şcoală, pare imposibilă. Pentru cine ştie cum lucrează actorul, regizorul, directorul şi profesorul Mălaimare, cel care jertfeşte pentru sporirea talantului, surpriza îi face loc bucuriei. „Cu cât ne-am apropiat mai mult de fenomenul commedia dell’arte, cu atât ne-am înflăcărat mai mult şi am realizat că ceea ce-şi propuneau actorii trupelor din epoca de glorie a genului era exact ceea ce râvnim noi astăzi… perfecţiunea actorului total” – spune Anamaria Pîslaru, asistent la această clasă.
Costumele sunt create cu fantezie de două studente de la Departamentul de Modă al Universităţii Naţionale de Artă – Andreea Postelnicu şi Alina Nica Gurguţă – pe care le girează profesoara Unda Popp. În buna tradiţie a teatrului, colaborarea cu profesionişti de marcă este un lucru de la sine înţeles. Astfel, decorul, gândit în spiritul commediei, îi aparţine lui Puiu Antemir.
Amor, signora şi Canarul albastru este un spectacol profesionist de commedia dell’arte, tandru şi optimist, menit să dezghioace sensibilitatea tinerilor şi să le adie o boare de primăvară celor mai vârstnici. Încă o dată – am făcut-o şi cu prilejul altor premiere – îmi exprim entuziasmul pentru felul în care se rosteşte replica pe scena acestui teatru, cu atât mai mult cu cât s-ar putea crede că nu cuvântul are are rolul principal. Îndrăznesc să spun că aici nu există decât roluri principale. Doar aşa se socoteşte succesul. „Eu am curaj să-i aduc în faţa dumneavoastră nu ca pe nişte studenţi, ci ca pe nişte actori hotărâţi să-şi joace cartea cât pot mai bine şi chiar să câştige potul cel mare.” Nu ca pe nişte nişte studenţi i-am privit, ci ca pe ucenicii lui Mihai Mălaimare. Şi am văzut un spectacol cu actori adevăraţi.
Print
2 Comentarii