Strada Ion Minulescu numărul 67-93. Mergi pe lângă un interminabil șantier, urmat de o înșiruire de case, cele mai multe aflate în ruină, apoi ajungi la clădirile gri, murdare, de fapt niște magazii folosite în diferite scopuri. În unele dintre ele se repetă concerte de muzică rock, iar într-una, frumos amenajată, se dansează și se bea o bere sau un pahar de vin la bar. Un spațiu conține în sine propria poveste. Uneori o spune singur, alteori o transmit oamenii care îl însuflețesc. Centrul WASP, aparent izolat, constituie de fapt o deschidere pentru artiștii din domeniul dansului contemporan, un sprijin și o casă care începând cu 18 octombrie și până pe 15 noiembrie găzduiește ediția a X-a eXplore dance festival. Poate publicul larg nu este atât de receptiv la acest gen de festival sau de spectacol, dar pentru artiștii din domeniu cu siguranță funcționează ca o întâlnire bine-venită și mult așteptată. Așa că atmosfera este relaxată și nu contează că aștepți aproape jumătate de oră începerea reprezentației, abia mai ai timp de-o bere…
Spectacolul care a deschis festivalul, „Don’t recognize me”, conceput coregrafic și regizoral de Hanna Hegenscheidt împreună cu Ulrich Huhn, se bazează pe melodrama de la Hollywood „Imitation of life” din 1959 regizat de Douglas Sirk, film care la bază critică „stilul de viață american”. Despre artiștii în cauză aflăm că sunt dansatori profesioniști sau performeri școliți la Berlin, New York sau Amsterdam. Mai mult, Hanna Hegenscheidt este specializată în Klein Technique care presupune un proces de educare a mișcării la nivel intelectual și corporal. Această tehnică nu se adresează doar dansatorilor, ci și oamenilor obișnuiți care vor să-și îmbunătățească starea de sănătate generală și să devină conștienți de potențialul propriului corp. Klein Technique aliniază oasele, trezește mușchii și conferă elasticitate trupului aflat în mișcare. După acest CV, individual și colectiv, fie că vrei sau nu, începi să ai așteptări. Poate nu să „fii dat pe spate”, dar cel puțin să pleci acasă cu acea mult râvnită emoție sau fascinat de spectacolul de dans, măcar din punct de vedere tehnic.
„Don’t recognize me” este o demonstrație de mecanicizare și robotizare a mișcării dusă la extrem. Dansatoarea Lisa Densem, la începutul spectacolului, repetă aceeași mișcare și rostește aceeași replică până când începi să simți fiecare impuls care îi străbate corpul și, fără să vrei, îți spui aceleași cuvinte în cap, odată cu ea. În liniștea apăsătoare răsună doar tocul cizmei, sec, care vestește ridicarea ușoară a piciorului, întinderea mâinii, întoarcerea capului…Fluiditatea mișcării este înlocuită de o întrerupere calculată matematic și menită să-ți îngrădească imaginația până în punctul în care, frustrat, renunți să mai creezi sau să înțelegi firul poveștii. Abandonezi ideea că vei găsi o cale de a participa emoțional la acest act artistic și te predai în fața perfecțiunii matematice a poziționării corpului în spațiu. Spectacolul disecă firul narativ al filmului „Imitation of life”, iar fiecare dansator/performer joacă pe rând mai multe personaje. Intuiești câteva relații, bănuiești legăturile dintre ei, dar povestea nespusă de altfel, rămâne suspendată între timpii dintre mișcarea capului comandată de regizor și suprapunerea replicilor până la confundarea personajului. Știi că emoția este conținută, acolo, în artist și în personaj deopotrivă, dar nu e lăsată să izbucnească, să vină la tine. E creată întru observare, ca un exponat care se analizează de la distanță, în mod științific și pertinent. Nu am înțeles niciodată disecarea aproape anatomică a emoției în artă pentru o mai bună înțelegere a relațiilor interumane. Și nici renunțarea la spontaneitatea specifică dansului de dragul unui așa-zis performance care explorează niște modalități de exprimare, stări și concepte, dar care nu trece dincolo de aceste limite intelectuale. Pe scurt, artă contemporană.
Dincolo de această incursiune în anatomia emoției expusă cu precizie tehnică, spectacolul „Don’t recognize me” rămâne o experiență atipică, dar frustrantă, căci pleci convins de profesionalismul și aptitudinile dansatorilor, însă gol pe dinăuntru. Spațiul WASP, precum și eXplore dance festival merită o vizită până pe 15 noiembrie, deoarece propun un program îndrăzneț de dans contemporan cum doar la Festivalul Internațional de la Sibiu mai găsești, vara…
Print