Andrei Şerban. O Întâlnire

01 serbanCele mai preţioase momente care se pot întâmpla într-o sală de teatru sunt Întâlnirile; cu o poveste, cu un spectacol, cu o interpretare de excepţie, cu un moment, cu o emoţie irepetabilă, cu tine însuţi. În ultimele două săptămâni am primit un cadou – Întâlnirea cu legenda. Am petrecut cele mai multe ore ale zilei în sala Teatrului Odeon, privindu-l pe Andrei Şerban repetând cel mai nou spectacol al său, „Soldatul de ciocolată (sau Armele şi omul)” de George Bernard Shaw. Iar lecţia de teatru primită în ultimele săptămâni a transformat mitul în certitudine.

Andrei Şerban îşi conduce repetiţiile cu atâta siguranţă, precizie, energie şi creativitate, încât inspiră o încredere molipsitoare – în el, în spectacol, în tine. Structura pe care a gândit-o, modalitatea de joc pe care o propune, nu lasă loc de jumătăţi de măsură. Forma voit gomflată a personajelor, artificialitatea declarată, supradimensionarea interpretării, împing către o performanţă actoricească la care se poate ajunge doar mergând până la capăt. Deviza pare a fi Take a leap of faith!; iar saltul de încredere te va propulsa către ceva de care nu te ştiai capabil. Răbdarea şi perseverenţa lui Andrei Şerban de a relua iar şi iar, de a insista pentru precizie absolută şi a explica fiecare gest sunt cu atât mai surprinzătoare cu cât perioada de repetiţii a fost redusă: o lună pentru două distribuţii complet diferite.

02 serbanEnergia lui Andrei Şerban este cea a unei turbine care transformă potenţialul în concret. Este acel tip de regizor care împinge spre înainte de unul singur întreg spectacolul. Îşi asumă total produsul finit. Senzaţia clară este aceea a unui explorator meticulos plecat în expediţie, care încearcă să ajungă la noul teritoriu doar de el ştiut, nelăsând niciun drum necercetat. Tabloul în mişcare pe care îl construieşte tuşă cu tuşă, ştergând, adăugând, pentru ca apoi să rupă foaia şi să revină iar şi iar la schiţă până când vede pe scenă ce a imaginat cu ochii minţii este un work in progress fascinant de urmărit. Repetiţiile sunt un spectacol în sine pentru că el însuşi este un creator spectaculos.

Lucrul cu Andrei Şerban este o Întâlnire şi pentru actorii care, la rândul lor, caută să descopere cărări neumblate ale posibilităţilor de interpretare. Chingile pe care le strânge în jurul personajelor obligă un anumit tip de plonjare în ape adânci; forma exterioară e atât de precisă şi de supradimensionată, încât e nevoie de multă inventivitate şi sinceritate interioară pentru a găsi resursele de a umple toată această matriţă costum-made cu adevăr. Jocul firesc, natural, la îndemână pentru cei mai mulţi actori, e pus sub lupă. Iar pentru ca noua expresie să îşi găsească veridicitatea, e nevoie ca viaţa interioară a acestor personaje, altfel desuete şi artificiale, să fie susţinută de o încredere totală. Întâlnirea cu Andrei Şerban este o sabie cu două tăişuri pentru un actor. Doar asumându-ţi convenţia poţi merge pe drumul cel lung către performanţă. Doar cei care sunt dispuşi să străbată acel extra mile ajung la destinaţie pe corabia ancorată în portul noii lumi. Indiferent de vârstă, lucrul cu Andrei Şerban este o lecţie de disciplină şi încredere pentru orice actor. Trebuie să renunţi la ceea ce ştii că ştii. Te laşi transformat de el într-un pahar Berzelius uriaş în care ai tot locul din lume pentru a experimenta. Cu condiţia să nu te încăpăţânezi să rămâi eprubetă.

03 serbanPrimele repetiţii cu public mi-au dovedit că acest demers poate avea o finalitate de o strălucire aparte. Panta ascendentă descrisă de ritmul şi forţa de expresie a celor patru reprezentaţii de până acum demonstrează că rând pe rând actorii au urcat la bord, cursul e cel bun, iar vântul începe să sufle în pânze. „Soldatul de ciocolată (sau Armele şi omul)” va fi un spectacol atipic. Odată înţeleasă şi acceptată convenţia, însă, teza şi temele urmărite de Andrei Şerban devin limpezi precum o carte deschisă pentru cei care ştiu să citească pe limba lui. Artificialitatea auto-impusă este degetul îndreptat spre fiecare spectator în parte, iar gustul nostru dezvoltat pentru minciună de orice fel, fie ea socială sau artistică, primeşte o porţie zdravănă care s-ar putea să ne taie apetitul pentru mult timp.

Întâlnirea mea cu repetiţiile lui Andrei Şerban este una dintre acele borne care te învaţă certificând că ceea ce ştiai este just. Lecţia de răbdare, creativitate, asumare şi forţa seducătoare  de a ţine un spectacol întreg în propriile mâini sunt motivele pentru care soldatul de ciocolată a devenit erou.

Print

2 Comentarii

  1. Violeta 06/07/2016

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.