Andrei Șerban și „Livada de vișini”

Cioburi LivadaÎn rubrica „Teatrul în cioburi de memorie” veți descoperi fotografii cu mari actori și mari regizori, împreună cu o scurtă poveste. Astăzi, spectacolul „Livada de vișini”, montat de Andrei Șerban la Lincoln Center.

În 1977, la Public Theater, tânărul regizor român Andrei Șerban, plecat din țară cu opt ani în urmă, a pus în scenă piesa lui Cehov într-un decor inovator. Pentru el, spațiul delimitat de piesă presupunea un spațiu scenic fără ziduri, așa cum îl va închipui și Peter Brook la Paris, peste câțiva ani. Perspectiva crea și efectul de adâncire în acest spațiu descentralizat, așa cum îl imaginase cu un an în urmă și Robert Wilson pentru spectacolul „Einstein on the Beach”, la Metropolitan.

Într-un decor alb, oniric, personajele lui Cehov căpătau alte dimensiuni. Peste ani, când a scris volumul „O biografie”, Andrei Șerban își amintea astfel: „Spectacolul meu cu Livada… a produs un șoc în teatrul american, dar singurul meu merit e că am respectat indicațiile lui Cehov și am încercat să le înțeleg concret. Citind și notele lui Meyerhold, am fost încurajat să dezvolt cu actorii o atmosferă de circ, de vodevil, o formă de teatru exploziv, total, care povestea nu o dramă psihologică, ci o comedie umană. Pentru mine, amintirile cele mai delicate din spectacolul de la New York sunt legate de detalii care au avut viață în acel context și care nu au putut fi repetate atunci când am reluat Livada…, nici la Tokyo, nici la București. În actul III, de exemplu, Libov și invitații ei dansează frenetic. Dar dansul dă impresia unui coșmar, căci se dansează ca să se uite de licitație, unde e în joc soarta livezii.”

În fotografia realizată de Martha Swope la o reprezentație din 1977, e o parte din distribuția spectacolului. Spectatorii o puteau vedea pe Irene Worth, cu care Andrei Șerban se împrietenise în timpul lucrului cu Peter Brook, și care se întorcea în America după ce jucase mulți ani la Londra, în rolul Ranevskaia. Distribuției i se alăturase și foarte tânăra Meryl Streep, care tocmai terminase facultatea la Yale și voia să joace Duniașa, dornică să fie cu Irene Worth pe scenă. „De la teatru vreau să creeze starea aceea pe care o ai când te uiți la o mare actriță ca Irene Worth. Ea mă face să mă bucur că trăiesc. Mă face să înțeleg atât de bine persoana pe care o joacă și să devin și mai interesată de oamenii din jurul meu. Și așa îți înțelegi propriul tău omenesc”, spunea Meryl Streep chiar în februarie 1977, potrivit „Seventeen Magazine”.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.