Săptămână de săptămână, Yorick.ro își invită cititorii la o pagină de teatru. Un gând, o poveste, o frântură din gândirea unor mari personalități ale teatrului, de când e lumea și până azi, vă vor însoți săptămânal. Cartea de teatru e un spectacol pe care vă invităm să-l descoperiți! Azi, Andrei Tarkovski…
Cinematograful are un farmec inaccesibil la primul contact al actorului cu publicul, atât de magnetic în teatru. Și tocmai de aceea cinematograful nu va înlocui niciodată teatrul. Cinematograful este viu prin posibilitatea de a reînsufleți pe ecran iar și iar, după placul inimii, unul și același eveniment. El parcă este nostalgic prin natura sa. Iar la teatru, spectacolul trăiește, se dezvoltă, comunică… Este o altă metodă de a simți spiritul creator.
Regizorul de film este asemenea unui colecționar. Cadrele-exponate reprezintă viața fixată o dată pentru totdeauna în majoritatea detaliilor importante pentru el, bucățele, fragmente, din care poate face parte actorul, personajul sau poate nu…
Actorul de teatru, după cum, foarte profund, a observat cineva (Lessing?), este asemenea unui sculptor în zăpadă. În schimb, el este fericit de comunicarea cu publicul în momentul inspirației. Și nu este nimic mai important și mai înălțător decât această coeziune, când actorul și spectatorul creează împreună arta. Spectacolul există numai atunci când există actorul drept creator, când el este prezent, când el este, câtă vreme el este fizic și sufletește viu. Fără actor, nu există teatru.
Spre deosebire de actorul de film, în teatru fiecare interpret trebuie să construiască interior întregul rol, de la un capăt la celălalt, sub conducerea regizorului. El trebuie să traseze parcă un grafic al propriilor sentimente în relație cu conceptul spectacolului. În film, propiile construcții teoretice, distribuirea accentelor, a forțelor, a intonațiilor îi este total contraindicată actorului, căci el nu poate ști toate bucățile din care se va construi filmul. Singura lui sarcină este să trăiască! Și să creadă în regizor. Regizorul va alege momentele existenței sale, care vor exprima cel mai exact ideea filmului. Actorul nu trebuie să se amestece, nu trebuie să-și ignore propria libertate divină, unică.
(Fragment din volumul Andrei Tarkovski, „Sculptând în timp”, traducere de Raluca Rădulescu, Colecția Yorick, Editura Nemira, în coproducție cu Centrul Cultural Casa Artelor – Primăria Sectorului 3, 2015)
Print